Mult laudata pelicula a lui Matteo Garrone nu e ”inca un alt film” despre mafie. Este un portret lipsit de compromisuri si deloc glamour al Camorrei, departe de ceea ce am vazut in atatea pelicule romantate cu gangsteri.
Gomorra incepe intr-un spa. Un grup de barbati de varsta mijlocie se bronzeaza. Cel mai tanar isi face manichiura. Desi oamenii sunt joviali, exista un substrat sinistru. Atunci cand baia de sange erupe, nu e nici o surpriza. Ne aflam in suburbiile orasului Napoli, acolo unde Camorra dicteaza si violenta e aleatorie si omniprezenta. O secventa-simbol, pentru ca regizorul isi propune, mai departe, sa exploreze pseudomiturile frumusetii si atotputerniciei clanurilor. In realitate, membrii lor mor tineri, puterea e tranzitorie si frumusetea – accidentala.
Nu stim cine sunt cei ucisi si nici nu vom afla. Pana la urma, nici nu conteaza, pentru ca filmul nu intentioneaza sa spuna o poveste, ci sa ofere o perspectiva panoramica asupra unui stil de viata. Pelicula urmareste o mana de personaje care navigheaza in aceasta periculoasa lume subterana: un baiat de 13 ani ce cauta sa fie angajat de Camorra; un croitor subventionat de mafia care se duce sa lucreze, in secret, pentru un magazin de haine chinezesti; doi adolescenti cretini care vor sa infiinteze pe cont propriu un clan, fara sa-si dea seama in ce pericol se pun. Dupa secventa de deschidere, violenta si haotica, trama continua intr-o nota aiuritoare; dureaza ceva timp pana sa-ti dai seama cine sunt personajele si care sunt relatiile dintre ele.
Citeste mai mult pe Moneyexpress.ro.