De Citit : Reviews

Never let me go

| 03 iunie

Inca de la primele cadre, Never let me go te suprinde prin atmosfera de epoca pe care o impune, printr-o societate restransa in care tanara generatie este educata cu strictete si atentie ca si cum tot ce este in afara internatului Hailsham este daunator si periculos. Copiii nu pun intrebari, nu manifesta curiozitate pentru ca ei sunt diferiti fata de restul care zburda prin lumea larga. Ei nu vor deveni niciodata oameni de succes, parinti sau bunici care sa-si creasca nepotii. Ei sunt niste creaturi vorbitoare cu un destin prestabilit, creati in laborator pentru a deveni la maturitate donatorii perfecti de care cei suferinzi au nevoie.
Cu toate acestea copiii sunt fericiti sau tristi, au nevoi si placeri, (cand cumpara pe jetoane lucruri din exterior aduse la internat), iar dupa ce ajung la maturiatea varstei de 18 ani si intra in contact cu exteriorul, devin pentru scurt timp fiinte care incep sa experimenteze placerile vietii.
Povestea este axata pe trei destine, trei prieteni care inca din copilarie au crescut cu gandul ca vor deveni donatori. Prietenia dintre ei este stricata de sentimentele pe care Ruth si Kathy le au fata de Tommy, sentimente care ii despart pentru mult timp. Dupa ce Kathy devine ingrijitoare, acesta se reintaneste cu Ruth care este in recuperare dupa a doua donatie. Cele doua se decid sa-i faca o vizita lui Tommy pentru a mai petrece putin timp impreuna. Reuniti, cei trei rememoreza trecutul, iar Ruth cu constinta incarcata reface relatia dintre Kathy si Tommy.
Subiectul filmului, desi controversat, este tratat cu o perspectiva firesca, ca si cum uciderea unor suflete concepute pentru organe ar fi firesc. Dramatica este atitudinea persoanjelor, care nici macar o secunda nu incearca sa se impotrivesca unui destin prestabilit in care moartea vine firesc pe masa de operatie. Cu toate acestea, expresivitatea personajelor le da de gol. Pe fetele lor se citeste tristetea, supararea ca viata lor nu este cu adevarat reala, ca timpul trece impotriva lor si ca nimeni nu-i poate ajuta sa traiasca o viata ca niste oameni obisnuiti.
Distributia se remarca in primul rand prin rolul facut de Carey Mulligan, care la un an dupa nominalizarea la Oscar demonstreaza ca stie sa intepreteze foarte bine roluri dificile. Alaturi de ea se remarca mult mai celebra Keira Knightley, care de acesta data interpreteaza extrem de convingator un personaj cu o atitudine superioara, dar care este macinata pe dinauntru de tristete inimaginabila. De remarcat ar fi si Andrew Garfield care demonstreaza ca este un tanar actor pregatit sa joace orice rol (foarte convingator acel tipat de durere atunci cand stie ca nu mai are timp alaturi de cel drag).
Controversat, trist si cu o muzica perfecta pentru a descrie atmosfera mohorata din film, Never let me go este o drama incredibila despre moralitate, despre esenta fiintei umane, despre un destin care ne apasa prin presiunea timpului.
Un film despre viata si moarte care insa nu foloseste niciodata acest cuvant.
Sursa:
www.FilmSinopsis.ro