Un film documentar despre economie care dureaza doua ore? Ce persoana sanatoasa la minte ar face un lungmetraj pe acest subiect? Ei bine, Michael Moore! Si va promit ca nu o sa va plictisiti nici macar o secunda. Veti rade, va veti intrista, veti trai dramele unor oameni si va veti bucura de victoriile oamenilor de rand
Capitalism: A Love Story m-a impresionat prin combinatia sa de comedie, tragedie si explicatii istorice.
Michael Moore critica acerb capitalismul american, sistemul in care 95 la suta din populatie munceste din greu pentru ca sa le fie bine celor bogati – adica pentru 1 la suta, si prezinta cateva situatii nedrepte si rusinoase care au fost produse de acest sistem.
De exemplu, un judecator dintr-un oras din SUA baga la inchisoare minori pe banda rulanta, din motive absurde: pentru ca aruncau cu carne in timpul mesei sau pentru ca il criticau pe directorul scolii, pe internet. Motivul? Inchisoarea era privata, condusa de o corporatie care trimitea bani judecatorilor. Acestia judecau "cu folos", iar afacerea corporatista mergea ca pe roate, pe banii contribuabililor.
Sau: stiati ca marile companii din America fac asigurari pentru angajatii lor, iar in cazul decesului acestora incaseaza sume enorme? Fara nici macar ca angajatul sa stie? Ei bine, asa este! Cel putin in film. Si, ceea ce este foarte revoltator, aceste persoane sunt numite “death peasants”. Trist!
Trebuie sa vedeti filmul, pentru mai multe exemple de acest gen.
Sunt prezentate lucruri despre care nu ati mai auzit si, indiferent daca va place prezentatorul sau nu, trebuie sa vedeti ceea ce mass-media nu a prezentat niciodata.
In plus, Michael Moore este ironic si amuzant. Merge sa ceara inapoi banii pe care Guvernul SUA i-a dat bancilor pentru celebrul plan de salvare al economiei. Bani multi, care s-au strans din buzunarele celor care acum sunt aruncati in strada din casele ipotecate sau de la locurile de munca. Incearca sa faca arestari cetatenesti si sigileaza sediul Citibank cu banda galbena, pe care scrie “Nu treceti, locul unei crime”. O sa va amuzati si de masina blindata cu care este hotarat sa duca inapoi banii in Trezorerie si de incercarea de a-i determina pe cei de la Citibank de a se preda, strigandu-i la megafon.
In film, Michael Moore a incercat sa intre in sediul General Motors pentru a sta de vorba cu sefii de acolo, insa nu i-a reusit figura. Amuzant este ca premiera filmului sau a avut loc in Detroit, intr-un cinematograf situat in aceeasi cladire cu cea in care se afla birourile General Motors. Asa ca, pentru a doua oara, nu a fost lasat sa intre chiar daca nu incerca decat sa ajunga la propria premiera…
O parte din criticii de film l-au acuzat pe Moore ca este comunist, insa, mie imi pare la fel de comunist cum a fost Ghandi terorist sau cum Iisus era o persoana care facea numai probleme.
Capitalismul: o poveste de dragoste reprezinta, in opinia unor critici, apogeul carierei filmografice a lui Moore – care a fost scenaristul, regizorul si producatorul acestui film, dar si o viziune asupra a ceea ce ar putea fi un viitor mai bun.
“Refuz sa traiesc intr-o tara ca aceasta, insa, nu voi pleca” – aceasta este replica prin care isi incheie Michael Moore documentarul. Si, cand a fost intrebat cu ce spera sa plece publicul de la filmul sau, el a raspuns: “Cu popcorn si furci!”.
Poate ca n-o sa va placa filmul, insa, mergeti sa-l vedeti, si spuneti apoi ce credeti cu adevarat despre povestea de dragoste denumita capitalism!