Scurt intermezzo electoral
Da. Sunt cinci ani de cand va rugam, tot aici, sa votati cu Traian Basescu. Inocenta mea, care tinde mereu spre zero dar nu se preda niciodata, imi spunea ca un om ca Adrian Nastase, a carui cenzura nedisimulata o primeam in plina figura in trustul Pro, nu are cum sa ajunga un presedinte democratic. M-a enervat actualul presedinte, dar de convins nu m-a convins niciun altul. Stiu ca in situatia asta suntem multi. Iar blocajul emotional nu se poate sa nu intervina. Dar.
Argumentul pentru care ma duc la vot este unul personal. Eu nu fac parte din gloata. Eu nu pot fi mintit atat de usor. Este, pur si simplu, o jignire pe care mi-o aduce presedintele, vorbind doar cu milioanele de oameni simpli care-ti zambesc la o-njuratura si-o faina si cu o mana de oameni care au citit multe carti degeaba. Cu noi, astia normali, nu vorbeste. Mi-aduc aminte cand anuntase Traian Basescu la televizor referendumul pentru Unica-meral. Nu a pierdut ocazia sa se uite in ochii mei, pentru ca stia ca il privim si noi, si sa avertizeze poporul, sa le spuna ca o sa vina de-astia ca mine sa ii minta ca referendumul e facut degeaba si e imoral. Traian Basescu i-a asmutit, deci, pe toti gura-casca impotriva celor care si-au pastrat, cat mai pot si ei, luciditatea.
Argumentul meu pentru vot se trage de-aici. De la haita de fraieriti. Daca ii va merge de data asta, se va formula un precedent. "Cu prostimea merge". Toate campaniile electorale vor aplica metoda de-acum inainte. Chiar daca ar fi toti candidatii la fel, cele de mai sus si ideea de alternanta, de scuturarea cheagului, o sa ma faca sa votez normal. Iar sutelor de ascultatori care imi promit ca pleaca pe veci de pe Guerrilla de cate ori am pareri politice, le raspund inca o data: nu sunt eu vinovat de relatia voastra cu tatal vostru. Daca nu puteti mai mult – Do the Zu, fatherfucker!