Lunca Larga
„Mergeti spre Campeni. Dupa Ocolis o sa vedeti o Manastire. Treceti de ea, apoi ajungeti la niste chei faine de tot. Lasati masina acolo si mergeti prin chei, apoi inca 2-3 kilometri pe jos, pana ajungeti intr-un sat. Acolo e Posaga de Jos, un sat de acum doua sute de ani.”
N-au fost rele indicatiile, dar ne-au dus drept in Lunca Larga, alt sat de acum doua sute de ani. Ne-a intampinat un car cu boi, coborat direct dintr-un tablou de Grigorescu. Era soare si sambata, iar toata lumea muncea in gradini. Femei in varsta, cu rochii colorate, cu batic pe cap si cu zambetul pe buze. Si doi-trei mosnegi fara dinti in gura, dar cu zambetul pe buze si ei. Am aflat mai tarziu ca in sat mai sunt doar trei-patru flacai. Restul au plecat si nu se mai intorc.
Ne-am oprit la magazinul satesc. Era marcat cu „COOP” si era inchis. Am mers doua case mai la deal si-au gasit-o pe „gestionara”. Am inceput sa stam de vorba si ni s-a alaturat, repede, si un mos. Nici el nu prea mai avea dinti. In schimb avea povesti despre decenii pe care noi nu prea le putem cuprinde cu mintea.
Am vazut un extinctor ruginit, fixat intr-un cui, langa usa magazinului. Se pare ca sta acolo, nemiscat, de cand a fost construita casa. N-a fost niciodata folosit.
L-am intrebat pe mos cat de des vine postasul (in fata magazinului satesc era o cutie mare, postala). „D-apa postasu’ nu stiu. Da’ ce, mai scrie lumea scrisori? Avem telefon.” Nimeni nu a parut deranjat ca progresul a facut din Lunca Larga un sat parasit, atat timp cat progresul le-a folosit si lor, totusi, la ceva.
Noi, in schimb, ne-am bucurat de Lunca Larga ca de o gradina atenta, unde istoria inca nu s-a scris.
www.laptopisetul.ro