Cum ar fi daca…
… dimineata ai privi rasaritul cu gandul la noi inceputuri.
… te-ai bucura de dus simtind cu adevarat apa care ti se prelinge pe piele.
… in oglinda te-ai vedea plin/a de optimism, desenand cu degetul pe sticla aburinda o fata care ranjeste.
Si daca din dulap ai alege cele mai colorate haine, animand atmosfera gri si mizerabila de afara? Ai zambi mai mult pe strada si, in acelasi timp, i-ai face si pe altii sa zambeasca. Chiar, cum ar fi daca?
Oamenii nu s-ar mai impinge in autobuze, iar privirile nu le-ar mai fi atat de incruntate; gandurile, lupta care se da in fiecare ar disparea si optimismul ar reaparea. Cum ar fi?
Daca viata nu ar mai fi atat de grea pentru ca o lasam sa fie asa, daca ne-am regasi personalitatile pierdute, valorile necunoscute, simturile, dorintele, visele.
Cum ar fi daca naivul din tine ar fi cel putin la fel de visator si optimist ca mine? Unul care crede in puterea cuvintelor, a lucrurilor simple, in coincidente, zambete, fete sincere/directe si baieti lipsiti de aroganta/ingamfare.
Sa faci ce simti, fara a te intreba ce cred altii despre asta. Sa spui ce gandesti, fara a-ti fi teama de barfele altora. Sa iei decizii dupa cum iti dicteaza constiinta si nu in functie de ce iti spune unul, altul. Intreaba-te, cum ar fi?
Cum ar fi daca ti-ai dori macar sa afli raspunsul la aceste intrebari? Si mai ales, ce ai schimba daca. Eu v-as schimba pe voi, i-as schimba pe toti, pe fiecare om incruntat, dar astept sa o faca fiecare in parte.
Cum ar fi daca?
www.raduneag.com