Stie, din secunda in care a deschis ochii, ca mai e cineva in camera. Se strecoara neauzit pe langa pat, cautand bata de baseball cu care se inarmase de ceva vreme. Apoi pandeste. Celalalt nu a facut nicio miscare. Andreea doarme dusa in asternuturi.
Andrei al nostru e un baiat vesel, desi nu foarte sociabil. Acea boare a nesigurantei, se incapatana sa persiste. I-o spusese si fetei, mai cu fereala, sa nu para caraghios. Insa ea l-a confirmat imediat: toti sunt urmariti, se stie ca marile puteri au fisiere cu toti cetatenii lumii. "Dar tu simti ceva?" Ea a ras. Andreea e tonica. E dragostea vietii lui, il confirma, il intelege, il sustine. Alaturi de Andreea, Andrei e alt om.
Asa s-au cunoscut. Fata radea, in cercul ei de prieteni, si povestea despre Alchimistul. A auzit-o si i-a batut inima. Citise si el romanul. I se parea cel mai adevarat roman al tuturor timpurilor. A privit-o atent. A asteptat-o la iesire si a abordat-o direct. I-a spus, cum altfel?, ca e fan Coelho. "De altfel, pe tine te cheama Andreea, nu? Eu sunt Andrei!"
A fost dragoste la prima vedere. Andreea s-a uitat lung la el, iar el i-a privit ochii, gura, sanii, corpul si a simtit ca a intalnit sufletul pereche. Se sorbeau din ochi in timpul orelor de program, iar secretul le dadea un soi de voiosie interioara, si dulce, si inecacioasa. Isi scriau mesaje non-stop: pana si aici, destinul avusese grija: aveau acelasi model de iPhone. Cand ramaneau singuri, faceau dragoste ca apucatii, inventand, inovand, schimband mereu, incapabili sa se sature unul de altul.
In acel moment a aparut umbra. In prezenta lui, colegii isi schimbau brusc fluxul discutiei. La baut apareau povesti ciudate, ale celorlalti, care semanau ca doua picaturi de apa cu a lui. Cineva a povestit cum, chipurile, in tinerete, si-a facut un concediu secret cu secretara, dupa ce isi cumparasera, in vazul lumii, bilete pentru destinatii deosebite. Aproape a rosit cand a auzit relatarea porcoasa a unei pozitii sexuale pe care o experimentasera cu o seara inainte. Dar si femeile din firma il priveau altfel. Intr-un fel pe care el, ca barbat, il recunostea imediat. Un soi de complicitate si invitatie nerostite. Apoi a vazut cu ochii lui, pe computerul secretarei, o imagine cu el si Andreea. E drept, imaginea a fost inchisa fulgerator, nici n-ar mai putea spune daca se vazuse pe el insusi sau nu. Dar acest sentiment difuz l-a luat in stapanire.
Va trebui sa stearga telefonul, toate mesajele, toate pozele. E o hotarare dureroasa. De parca si-ar sterge iubita din inima. Pe tacute, ia telefonul si deschide mesajele. Dar nu e telefonul lui, e al ei. OK, o sa le taie si pe astea, pe furis, ca un hot, o sa-i explice. Un mesaj de la Oana, secretara, proasta, e inca afisat: "Ce ti-a mai facut nebunul, pisi? Te-a…?". Ingheata. Deruleaza. Telefonul ei e burdusit de mesaje, iar viata lui e, toata, acolo, in pielea goala.