doua expozitii
O scurta calatorie la Berlin mi-a prilejuit saptamana trecuta nu doar vizionarea unui bun program de filme video si de autor, in cadrul Festivalului Rencontres Internationales, ori a bienalei de arta contemporana (editie aflata in grija curatorului Kathrin Rhomberg), ci si sansa de a vedea expozitiile lui Dan Mihaltianu – Plaques Tournantes, deschisa la Haus der Kulturen der Welt, parte a programului Labor Berlin (hkw.de) – si a lui Ciprian Muresan, proaspat instalata la Neuer Berliner Kunstverein (nbk.org). Ambele intamplari sunt fericite, riguros construite si rotunde, indiferent de zoom-ul reglat ori de amploare, indiferent daca prima se recomanda mai degraba sub specia unui project room, iar cea de-a doua impartaseste ceva din atmosfera unei rafinate selectii retrospective.
Marius Babias, director al nbk si curatorul expozitiei lui Ciprian Muresan, a decis ca aceasta prima personala a artistului intr-un context institutional (o urgenta, daca-mi permiteti, caci antreneaza, inevitabil, si lansarea unui catalog, rezultat al unor reflectii teoretice asteptate) sa aduca in vedere luciditatea (adeseori mascata de un voal ludic), dimensiunea „livreasca“ a incisivitatii cu care artistul comenteaza credinte trecute (azi inselate), certitudini prezente (maine inselate)
Asa cum se prezinta – si cum imi place – expozitia reuseste si sa-l sustraga pe Ciprian Muresan din inertia comentatorilor ce-l privesc ca apartinand doar Clujului ori subsumat generatiei din care face parte, si sa-l pozitioneze cu fermitate dincolo de orice retorica expozitionala.