Adaptare scenica de Kornélia Góli si Kinga Mezei, bazata pe romanul lui Angi Máté: Mamó
Piesa lui Angi Máté, Mamó, este asemeni unei bucati de dantela veche. O confesiune insailata din franturi de amintiri, o marturisire a unui copil orfan. Un puzzle format din destine care se ating intamplator unele de celelalte. O insiruire de fotografii vechi. Un lung monolog care reinsufleteste personaje ale copilariei, locuri, culori, mirosuri, emotii si suferinte.
Toate acestea sunt redate prin ochii unei copile singuratice ale carei zile triste si pline de saracie sunt tesute, in imaginatia ei, asemeni unei dantele. Vorbele ei naive si neobișnuite sunt in contrast cu intunecimea povestii, cu slabiciunea lui Mamó si dificultatile de zi cu zi. Cu inocenta si naivitate, ea se arunca in lume cu micutul ei cap inainte, dorind sa apartina cuiva, pentru ca ea este, de fapt, complet singura.