De Citit : Reviews

Ce e in „The Box”, sa ramana… in the box

| 12 noiembrie

Daca sunteti familiari cu expresia “thinking out of the box”, ei bine filmul The Box este exact opusul. Toti cei care au lucrat la proiectul acesta s-au invartit, dupa cum sugereaza si titlul, in jurul unei cutii. Pana si filosofia de viata ce transpare in acest film orbiteaza in jurul aceleeasi cutii. Am auzit de atatea ori cuvantul “cutie”, incat cred ca o sa mi se faca rau de fiecare data cand voi vedea una in fata ochilor!
Cutia aduce sfarsitul lumii
Tu ce ai face daca un strain misterios (Frank Langella), fara jumatate de fata – distrusa in urma unui accident (asemanator cu Two-Face din The Dark Knight), vine la tine la usa cu o cutie, incercand sa-ti propuna o afacere? Il primesti in casa? Eu n-as face asta, insa Norma (Cameron Diaz), profesoara la un liceu particular, il primeste!
Dar sa trecem peste acest aspect! Ce ai face daca acelasi barbat inspaimantator iti spune ca, daca apesi butonul din cutie, primesti un milion de dolari? Eu nu l-as crede, insa Norma si sotul ei, Arthur (James Marsden), gasesc propunerea verosimila.
Dar daca iti spune ca, daca apesi pe buton, cineva necunoscut moare? Ei bine, Arthur, cercetator NASA, deschide cutia si realizeaza ca nu este niciun dispozitiv in ea si… cu toate acestea, propunerea misterioasa nu este luata in ras!
Mi se pare total absurd, insa, creditez oarecum personajele din film, care sunt plasate undeva – acum 30 de ani, cand poate oamenii erau mai creduli, cine stie!?
Barbatul misterios a fost lovit de trasnet si a disparut, cu ceva timp in urma. Potrivit spuselor sale, el este doar un angajat al “oamenilor care stapanesc trasnetele” si are o misiune, un test pentru omenire. Vrea sa afle daca oamenii au sanse de supravietuire pe Pamant, sanse de conservare, sau daca, pentru castiguri personale, prefera sa sacrifice membrii speciei. Si, in cazul in care acest test demonstreaza ca oamenii nu au sanse de perpetuare, acestia trebuie exterminati de pe acum, ca sa nu mai consume degeaba resursele planetei, rezultatul fiind acelasi.
Care-i faza cu cutia?
La aceasta intrebare ne raspunde tot omul trasnetelor (l-as fi numit omul trasnit, insa din respect pentru Frank Langella, care a facut un rol extraordinar in Frost/ Nixon, m-am abtinut)… “Toata viata avem de-a face cu cutii. Cand ne nastem, iesim dintr-o cutie. Casa in care traim, este o cutie. Mergem la munca, tot intr-o cutie si mancam dintr-o cutie. Iar la finalul vietii (ghici ce?), sfarsim tot intr-o cutie”. Si daca sunt lucruri pe care nu le intelegeti, personajul lui Frank Langella va raspunde simplu: “Ei bine, mie imi place misterul. Tie nu?”…
La un moment dat, m-am gandit ca toate acestea vor avea o semnificatie majora la final, dar nu s-a intamplat nimic. Acest film iti lasa o singura impresie: “Povestea aceasta ar fi putut fi spusa in 30 de minute, fara toata aceasta insiruire de non-sensuri”.
Ceea ce urmeaza, devine din ce in ce mai dezamagitor: scene in care Arthur trebuie sa aleaga intre 3 porti, din care doar una nu te duce in focul iadului, porti care se deschid intr-o librarie publica; nasuri care sangereaza la intamplare si corpuri controlate de la distanta, care urmaresc familia Lewis. Partea buna este ca, filmul devine de un comic neintentionat, in absurditatea sa…
Sisif – finalul povestii
Nici prestatia actorilor nu compenseaza cu absolut nimic. Cameron Diaz isi aduce accentul din zona de sud a SUA, nu ca ar fi fost ceva necesar. Cert e ca nu i se potriveste rolul de sotie decenta, onesta, inspirata de mama lui Richard Kelly – producatorul, scenaristul si regizorul acestui film. Tatal lui Kelly a fost inginer la NASA timp de 15 ani si, la fel ca familia Lewis, familia sa a locuit in Richmond. Mama lui a fost victima unui malpraxis, act care a avut aceleasi consecinte cu cele suferite de personajul Norma.
Cel mai dezamagitor personaj este cel al lui Langella (personajul misterios si inspaimantator), care ascunde o baza militara de care Dr. Evil ar fi fost mandru. Este pur si simplu o umbra, in comparatie cu prestatia sa de varf in Frost/Nixon.
De Richard Kelly ce sa mai spun? Din 2001, nu a mai rusit sa mai faca un film care sa egaleze in imaginatie si calitate pelicula Donnie Darko.
Finalul, care nu duce la nicio concluzie, la niciun raspuns, reia intrebarea de la inceputul filmului, la fel ca in mitul lui Sisif.
In concluzie, acest film ar putea fi catalogat drept intrigant, insa, pentru scurt timp. Este prea absurd si neplauzibil pentru a fi digerat cu placere pana la sfarsit. Impatimitii filmelor SF s-ar putea sa-l aprecieze mai mult, intr-un fel sau altul, tragand propriile lor concluzii. Cu toate aceastea, ceea ce Kelly incearca sa spuna ramane criptic.
The Box este unul din filmele lansate in acest an care ar putea fi sarit fara multe pareri de rau.
Vezi trailerul filmului: