Trei zile la Bucuresti s-a cantat afro-funk, bossa nova, be-bop si jazz fusion de cea mai buna calitate.
Regalul de jazz organizat de Media Services la Sala Palatului din Capitala a inceput vineri seara cu sextetul condus de basistul camerunez Richard Bona, care a alternat momentele ambientale afro-jazz cu bucatile funk. A cantat in engleza si in bantu, n-a abuzat cu solouri plictisitoare si s-a tinut tot timpul de sotii. Pe claparul olandez l-a prezentat ca provenind din „cea mai democratica tara din lume“. „Am vazut un politist olandez care fuma iarba. Asta nu poti face la Bucuresti“, a glumit basistul. Culmea serii a fost melodia O Sen Sen Sen, cand publicul a cantat alternativ, pe voci feminine si masculine. „Barbatii romani sunt cei mai puternici din lume“, si-a incurajat Bona fanii, mai retinuti decat partenerele lor.
Seara de sambata a cuprins exclusiv recitalul trioului Chick Corea-Stanley Clarke-Lenny White. Imbracati ca-n Bronx, in trening si camasa neagra cu picatele sau cu sepcuta de hip-hopper, cei trei muzicieni, pozitionati pe aceeasi linie a scenei, au reinviat in varianta acustica piese devenite celebre in jazz-rockul anilor ’70 (No Mistery), dar ne-au adus aminte si de Bill Evans (Waltz for Debby). Basistul Stanley Clarke a furat de mai multe ori spectacolul, facandu-l pe Corea sa se ridice de la pian, sa bea apa si sa dea ocol scenei, privind ca un chibit spre basistul care lovea, pitiga si gadila corzile contrabasului. In ciuda unui moment de pomina, in care peste spectacol s-a declansat gongul care anunta de obicei inceperea spectacolului, cei trei s-au armonizat perfect, cu lejeritatea unor vechi prieteni care s-au adunat sa cante din pura placere.
Ultima seara din Bucharest Masters of Jazz a inceput brusc cu cvartetul saxofonistului Branford Marsalis duduind ca o locomotiva cu aburi alergand peste prerii. Cu un percutionist posedat, un basist mecanizat, un pianist scos din minti si un saxofonist care servea drept curea de transmisie intre sminteala tovarasilor de scena, cvartetul lui Marsalis a cantat cu vivacitatea unui dixieland si la turatia unui cvartet de be-bop din anii ’40-’50. Au fost si momente de respiro, incluzand compozitia lirica a pianistului, The Blossom of Parting. La bis, Marsalis si compania au starnit aplauze resuscitand o tema clasica din St. Louis Blues.
Mai multe despre concertele sustinute de regina bossa nova Eliane Elias si de chitaristul rock-jazz Mike Stern aflati de pe cotidianul.ro: aici si aici.