Cum vine asta? Cum poti sa ai ceva doar in momentul in care (simti ca) nu il mai ai?
Desi titlul suna paradoxal, cred ca este adevarat. Si eu pot sa ma consider un om rabdator, atat timp cat sunt calm si relaxat. Partea interesanta incepe in momentul in care nivelul meu de stres depaseste cotele de confort, in acele fractiuni de secunda cand simt ca presiunea este prea mare si imi vine sa rabufnesc, sa ma descarc si sa ma defulez pe cei din jur.
Vedem, ca sa nu spun facem, asta deseori in trafic. Soferi grabiti, stresati si lipsiti de maniere care abia asteapta o urma de motiv pentru a interactiona in mod repetat cu claxonul. Si e de inteles poate ca oamenii nu au rabdare. E de inteles… dar nu de admirat. E obisnuit… dar nu e civilizat. E simplu… dar e de evitat.
Am auzit prima data formularea rabdarea incepe cand nu mai ai rabdare acum cativa ani la o prietena. Mi-a ramas intiparita in minte si de multe ori ma gandesc la ea, la rabdare, nu la prietena. Si imi apare acest gand mai ales in situatiile in care simt ca imi pierd rabdarea; atunci, in acele clipe cand nu mai am chef, timp si energie sa fiu atent la ceilalti sau la o anumita activitate. Avand in vedere ca e vorba de a pierde ceva si mie nu imi place sa pierd, imi aduc aminte de acest motto si imi dau seama ca ma aflu chiar in momentul in care am oportunitatea sa imi antrenez rabdarea.
Acesta e motivul pentru care primul sticker din cadrul campaniei Pe drumul cel bun contine tocmai acest mesaj. Sunt deja cateva sute de stickere cu acest mesaj in circulatie si sper sa instige la rabdare si zabava. Cu toate ca stickerele se doresc a fi lipite pe partea din spate a masinii pentru a fi vazute in trafic de soferii care ne urmeaza, am fost onorat sa aflu ca un prieten care nu are masina a lipit acest mesaj pe usa biroului de la job pentru a-i inspira si pe ceilalti colegi.
So feel free to spread the patience!