Amenajarea unei pivnite impune respectarea catorva principii de baza care tin de temperatura, umiditate, aerisire, luminozitate, vibratiile pamantului specific zonei.
In ceea ce priveste temperatura, parerile sunt impartite, unii specialisti opteaza pentru temperatura constanta, iar altii o prefera pe cea variabila. Personal, optez pentru variatiile sezoniere pentru ca vinurile sa aiba o perioada de maturizare naturala optima. O pivnita ca si a noastra, in pamant, unde pe timpul iernii temperatura coboara lent pana la 8-9 grade Celsius in timp ce vara poate ajunge la un maxim de 20-21 de grade Celsius este cea mai potrivita. Variatiile bruste, brutale si frecvente de temperatura sunt cele care prejudiciaza calitatile vinului. Trebuie evitate perioadele calde sau reci mai lungi de 3-4 saptamani deoarece caldura excesiva dauneaza calitatii vinului, iar temperatura scazuta franeaza evolutia vinului.
Umiditatea da nastere la randul sau unor controverse si absenta unor studii aprofundate si serioase ne indreptateste sa dam mai multa importanta experientelor si impresiilor personale. Umiditatea este necesara, chiar indispensabila pentru conservarea ideala a unui vin. In mod normal, trebuie sa fie constanta si sa se situeze in jurul valorii de 70%, ceea ce ar permite dopului sa nu se usuce, sa-si conserve elasticitatea, sa nu permita aerului sa treaca, aer ce ar putea oxida vinul. Exista totusi un consens neformal intre specialisti, un prag minim de umiditate ce ar trebui sa se situeze undeva la 50%.
Ventilarea sau simpla deschidere din cand in cand a usii pivnitei asigura o aerisire si o improspatare suficienta a aerului. Daca strugurilor le convin de minune razele soarelui pentru a ajunge la maturitatea ideala, sticlele indragesc mediile intunecoase pentru toata perioada de repaus asa ca, intr-o pivnita luminozitatea nu este necesara, nefiind indicata.
www.culturavinului.ro