Sunt sigura ca inceputul de primavara, va duce cu gandul la o multime de elemente specifice lunii martie, elemente ce se regasesc in sfera feminitatii.Si trebuie sa recunosc, imi place ideea de a avea o luna a noastra, doamnelor! Insa, ceea ce nu-mi place si nu mi se pare potrivit este ambientul in care aceste sarbatori inchinate femeii se desfasoara, aici incadrandu-se florile „la gramada”(da, acesta este termenul corect), reducerile: la bomboane, cosmetice, abonamente la sala sau sedinte la coafor…insotite de marketing-ul aferent, nu-mi place deloc turnura comerciala a acestei perioade.
Asta nu inseamna ca ii critic pe cei care le initiaza, nu critic „produsul” in sine, ci acea reclama agresiva cu oferte care iti dau senzatia ca gesturile frumoase nu mai sunt o placere, ci o obligatie, cum e plata unei facturi in plus in martie. Avem nevoie de ele, e adevarat, dar discutam cu multe dintre prietenele mele si am ajuns la concluzia ca am avea mai multa de nevoie de „o luna de frumusete”, o luna in care respectul si simplitatea sa fie aduse la rang de valori universale.
Sunt sigura ca majoritatea dintre noi, preferam o urare simpla si un zambet larg, sincer, in locul cadourilor impresionante, dar lipsite de „touch-ul” emotional, de aici si titlul. Ciudat cum valoarea materiala a unor lucruri nu transpun frumusetea aferenta acestora si in sufletul femeilor, insa unele dintre cele mai simple gesturi au o frumusete abstracta, aparte, redau o bucurie infinita. Unele dintre cele mai frumoase si sugestive randuri scrise in perioada contemporana pentru femei sunt cele ale Dlui Mircea Cartarescu – randuri cu care mi-am inceput si eu discursul de moderator la conferinta The Woman:
„Pentru ca trec cu un curaj neasteptat peste toate servitutile anatomiei lor delicate. Pentru ca poarta tot soiul de zdranganele pe care si le asorteaza la imbracaminte dupa reguli complicate si de neinteles. Pentru ca-ti spun „te iubesc” exact atunci cand te iubesc mai putin, ca un fel de compensaţie. Pentru ca au din cand in cand mici suferinte: o durere reumatica, o constipatie, o batatura, si-atunci iti dai seama deodata ca femeile sunt oameni, oameni ca si tine. Pentru ca scriu fie extrem de delicat, colectionand mici observatii si schitand subtile nuante psihologice, fie brutal si scatologic ca nu cumva sa fie suspectate de literatura feminina. Pentru ca sunt extraordinare cititoare, pentru care se scriu trei sferturi din poezia si proza lumii. Pentru ca momentul cel mai frumos al zilei e cafeaua de dimineata, cand timp de o ora rontaiti biscuiti si puneti ziua la cale. Pentru ca sunt femei, pentru ca nu sunt barbati, nici altceva.”
Suntem complicate, intr-adevar, dar gandindu-ma la aceste randuri, cred ca meritam sa fim si descifrate…
www.getaungurean.ro