Denzel Washington e genul de actor care conduce un film de la un capat la altul fara a avea nevoie de ajutor. A mai imbatranit putin, a mai lasat de o parte filme de actiune (gen Man on Fire, Déjà vu, Training Day, dar asta nu inseamna ca s-a plictisit de actorie. Face ceea ce-i place si o face atat de bine incat mai primeste o nominalizare la Oscar pentru cel mai bun actor intr-un rol principal.
Pentru Flight, unde Denzel joaca rolul unui pilot dependent de alcool si alte droguri mititele care reusete sa aterizeze un avion cu putine chestii functionale, merita mai mult dar istoria il va invinge asa cum o face de fiecare data. Chiar si asa, Denzel merita felicitat pentru ca in Flight reuseste sa transmita un curaj incredibil, o luciditate perfecta atunci cand avionul cu zeci de pasageri la bord incepe sa nu mai raspunda la nicio comanda si apoi ne arata fara nici un fel de retinere unui dependent, unui individ la fel noi cei de zi cu zi care nu poate rezista tentatiei intinsa de alcool.
Probabil fara Deznel, Flight ar fi fost doar un alt film, o alta drama, dar asa filmul lui Robert Zemeckis (Cast Away), primeste ceva mai mult. Devine o drama perfecta care te face sa stai cu sufletul la gura atunci cand avionul incepe sa se prabuseasca. Acele momente iti taie respiratia, te fac sa ramai nemiscat pana in cand totul s-a terminat. Respiri usurat, dar inca te gandesti ca asa ceva se intampla si ca doar unii sunt cu adevarat norocosi.
Din fericire Flight nu e povestea eroului salvator. E povestea eroului transformat apoi in vinovat. E cel care trebuie sa platesca pentru ca unele vieti s-au pierdut, desi multe altele au fost salvat. E umanizarea eroului, decaderea si transformarea lui. Alcoolul e principalul element care schimba situatia si-l face pe Whip Whitaker sa fuga de lume, sa-si confrunte demonii si sa lupte fara success cu ei. Treptat Zemeckis ne prezinta viata omului, nu a pilotului, nu a eroului. Viata celui care zi de zi traieste cu gandul ca si-a ratat prima casatorie, ca singurul fiu nu prea vrea sa aiba de-a face cu cel, ca nu poate face mai nimic fara cateva pahare de tarie, dar cu toate acestea reuseste sa se prezinte ca unul impecabil. Din pacate dependenta il schimba si chiar daca nu-I afecteaza talentul unic, acuzele tot apar. Eroul risca puscarie, risca sa fie acuzat de omor prin imprudenta, risca sa piarda totul desi nu are mult. Drumul lui Whitaker spre recunoasterea problemei e lung si chiar in momentele cruciale ale vietii sale, cu ajutorul unor prieteni tot incearca sa insele aparentele. Incearca pentru ca a facut asta toata viata si doar cei apropiati stiu cu cine au de-a face.
Ce mi-a placut mie la Flight pe langa prestatia lui Denzel Washington e maiestria cu care Zemeckis pregateste scena prabusirii. Si mai frumos e ca inainte de zbor, Zemeckis il arata pe Whip cum bea si prizeaza cocaina, ca apoi sa controleze cu maestrie un avion printr-o furtuna oribila. E momentul in care Whip se ridica deasupra si confirma ca telentul nu e afectat de cateva pahare si o linie. Defectarea avionului si aterizarea fortata, e ca un test, un moment aparut in viata lui pentru a-l determina sa arate cu adevarat cine este capitanul cu adevarat. Important e ca de la bun inceput stim ca tot ce se intampla in avion se datoreaza lui si ca nimeni n-ar fi putut face acelasi lucru ca si el.
Flight nu e un film despre avioane, teroristi ai aerului sau despre cum orice idiot aterizeaza un urias cosciug de metal. E un film despre viata unui om dependent de alcool. O viata privita dinafara, fara o dramatizare excesiva. Minusurile filmului nu sunt mari, acestea regasindu-se in aceasta privire de dinafara a dramei personale si o enervanta si exagerata introducere a tentatiei atunci cand poate nu mai era cazul. In rest numai de bine, asa ca mergeti la Flight pentru ca aveti ce vedea.
www.filmsinopsis.ro