Cand eram in facultate si asteptam autocarul plin cu bunatati de la Baia Mare, ii recunosteam din prima pe cei care asteaptau un pachet baimarean si pe cei care erau mai putin fericiti. Mamele de Baia Mare puneau cel putin o plasa de rafie, pe cand mamele din alte zone aflasera, intre timp, ca avem la Cluj si cartofi, si suc, si lavete si nu mai puneau cutii de televizoare pline cu mancare.
Cei care primeam pachet baimarean ne intelegeam din priviri, ne ajutam la carat plasele pana la taxi, in timp ce alti studenti fluturau fericiti cate o punga ce parea portmoneu pe langa plasele noastre. Insasi primirea unui pachet de acasa iti bloca o zi intreaga. Daca stiai ca primesti pachet, trebuia sa te asiguri ca ai bani de taxi si ca la destinatie e cineva care o sa te ajute cu el.
Cu o zi inainte de primirea pachetului, era absolut necesara decongelarea frigiderului si rearanjarea camarei. Caci vai de stundetul pe care il gasea pachetul baimarean dezorganizat! Mai mult, din dorinta de a duce mai departe mostenirea plaselor de rafie, mamele noastre nu acceptau ca progeniturile lor sa intre in contact cu altfel de mancare, decat cea de provenienta locala.
Mamele noastre nu s-au schimbat deloc:
– Ce faceti, nu veniti acasa, sa mancati?
– Nu, mami, am mancat deja.
– Unde ati mancat?
– La Gabi si Ramona. Asa buna mancare a facut mama Ramonei!
– Mama Ramonei… de unde e?
– De la noi, din Baia Mare, de unde sa fie?
– Aaaa… din Baia Mare? No, stati cat vreti! Va pupa mama!
www.tvdece.ro