Stiti care este inima tuturor varstelor? Copilaria. Dar copilaria e un paradox, trecand dincolo de joaca, zambete si chicoteli. Nu inseamna doar cei mai frumosi si mai “liberi” ani, ci si o perioada din viata fiecaruia in care exteriorizarea sentimentelor si a modului de gandire se face in cel mai sincer mod posibil, iar asta involuntar.
Brancusi spunea ca murim atunci cand incetam sa mai fim copii. Aminteste-ti cand erai copil – totul era posibil. Cand iti aruncai pe spate o patura si te credeai Superman, ori cand impreuna cu prietenii tai va confectionati “inele” din frunze si va credeati Captain Planet & co., salvand lumea. Cand te urcai intr-un copac fara sa iti fie teama ca ai putea cadea. O faceai pur si simplu.
Ori de cate ori aveai o idee care ti se parea geniala in acel moment, o puneai in aplicare fara sa eziti, deoarece aveai incredere ca poate fi infaptuita. Ai devenit adult cu timpul, iar lucrurile par sa stea putin diferit: cand nu reusesti ce iti propui, orice lucru marunt sau important, iti spui ca niciodata n-ai sa reusesti.
Cand ai o idee buna eziti si mai apoi te razgandesti, deoarece nu mai ai increderea necesara si concluzionezi gresit ca poate nu e atat de buna. La fel si atunci cand vrei sa pornesti o afacere, renunti de teama ca poate nu o sa mearga sau nu e atat de usor precum pare. Cand ai o idee geniala care poate schimba lumea renunti din nou, iar cand afli ca altcineva a reusit, te intrebi ce va deosebeste. Faptul ca el a facut ce a gandit, ce a simtit si a crezut in propria persoana.
De ce nu poti fi si tu asa? Gandeste-te ca inca esti copil. Daca ai fi copil, ai pune in aplicare orice idee buna ti-ar trece prin cap, asumandu-ti orice greutati si orice riscuri? Niciodata nu e prea tarziu, atata timp cat nu incetezi sa fii copil.
Ai nevoie doar de o idee si de curajul de a o pune in aplicare. Aminteste-ti de tine cand erai la propriu un copil.
www.raduneag.com