Sunt sigur ca fiecare dintre noi a avut un bar in casa, in copilarie. Locul ala interzis, unde se depozitau bauturile fine, dulciurile si tot felul de alte lucruri care exercitau o fascinatie bolnavicioasa asupra noastra, copiilor. Poate pentru ca nu aveam voie sa umblam acolo. Nu, sigur de asta! Spune-i unui copil ca n-are voie sa umble la bar si in secunda doi va fi langa bar.
Acolo tineau ai nostri bauturile alea fine si scumpe, pe care le-au primit cadou si care erau deschise la ocazii foarte, dar foarte speciale, unele neapucand sa vada lumina paharului, iesind din garantie. Cand il vedeam pe tata ca deschide barul si scoate o sticla, stiam ca urmează un eveniment important. Barul era barometrul vietii mondene de familie. Nici acum n-am reusit sa Inteleg de ce se tineau si dulciurile acolo, ca nu era ca si cum nu le mancam pe toate, pana la urma. Ca sa ne chinuie, de aia! Ah, si ce fain era cand plecau de acasa, uitau cheia la vedere si dadeam iama in el! Era unul dintre punctele culminante ale vietii noastre de copii post-revolutionari: sticle cu forme dintre cele mai ciudate, mirosuri imbietoare si dulciurile… ah, dulciurile! Mancam cate putin din fiecare, ca sa nu se observe.
Aparent, am mostenit partea cu sticlele pentru ocazii speciale. Nu mai avem bar, dar primim cadou bauturi fine si scumpe. Si aici incepe distractia. Cand le deschidem? Ce inseamna "ocazie speciala"? E ocazia asta suficient de speciala ca sa deschidem sticla? Parca n-am deschide-o acum, hai s-o lasam pe alta data! Apoi, sunt oamenii care vin in vizita. Merita sa deschidem sticla asta pentru ei? Sunt suficient de vrednici pentru bautura asta? O sa mai primim alta sticla daca o deschidem pe asta? Ca nu aruncam banii pe bauturi scumpe! Doamne, cate intrebari chinuitoare pentru niste blestemate de sticle! E blestemul barului din copilarie.
Avem, de cateva luni, o bautura scumpa in casa. Nu stiu daca vom gasi vreodata puterea s-o deschidem. Sunt sanse mari sa ajunga in Raiul bauturilor scumpe nedeschise.
www.tvdece.ro