Mergeam pe centru intr-o frumoasa zi de decembrie cu nori atata de frumosi de parca erau o pictura psihedelica a unui dependent de mentosane.
Pe strada, apare el. Vanzatorul de linguri, umerase si funduri de lemn. Incepe litania:
– mmmnaaah mnah mnah… (cumparati, va rog, o lingura, ca mor de foame si nu am bani de scoala…)
Pun frana. Ma intorc amenintator:
– Copchile! Nu faci bine ce faci!
Copchilu’ se uita la mine cum m-am uitat eu prima data la in viata mea la o anumita revista (ati ghicit, nu una despre gradinarit).
– Pai nu asa se face vanzarea! Nu, nu si nu! Unde ai facut facultatea, la Studii Europene?
– …
– Fii atent aici! Asa nu rezolvi nimic. Daca te prezinti ca un milog, atunci esti numai o alta problema in calea oamenilor. Si oamenii nu mai vor inca o problema! Oamenii sunt satui, ei nu mai vor probleme, ei vor solutii! Uite, de exemplu lingurile tale. Tu trebuie sa insisti pe beneficiul adus de ele. Trebuie sa le spui ca sunt linguri unicat, ecologice, facute manual din cea mai buna esenta de Fagus Sylvatica, lemn atent selectionat si netratat. Daca le uiti in tigaie, nu iti elibereaza substante toxice in uleiul incins! Nu se infierbanta ca lingurile de metal! Se dezinfecteaza si se intretin usor, sunt cele mai bune de mestecat in mamaliga! Se pot spala fara probleme in masina de spalat vase! Si, cumparindu-le, sprijina forta de munca din Romania! Astea trebuie sa le zici!
– …
– Pe urma – abordarea. Nu sari drept in nasul oamenilor, ca sperii musteriii. Iti lauzi marfa deschis, cu sufletul curat, te uiti la om zambind, cu spatele drept. Plus ca trebuie sa iti stabilesti principalul segment de piata si sa-l speculezi. Ai inteles?
– mnah mnah… (da!)
– Na bun! Vanzare buna, colegu’. Plec. Trec mai apoi pe acolo dupa 20 de minute. Vanzatorul nu ma recunoaste si revine direct in calea mea:
– mmmnaaah mnah mnah…
www.groparu.ro