Da’ pin’ ce?
Vara anului 2010. Lompirt, un sat mic, oarecare, din Salaj, Romania. La familia Pop. Un vartej iese pe poarta de dimineata. E Cosmin, pustiul familiei. Are 4 ani si jumatate si umbla pe ulita cu bicicleta in sus si-n jos. Mananci micul dejun, mananci si cina si el tot mai face curse. E foarte fericit cand are cu cine discuta, intra in toate gospodariile vecine. „Ce faci? Uite mananc. Da pin’ ce? Ca sa pot lucra. Da pin’ ce sa lucri? Ca sa am ce manca. Da’ pin’ ce?“
Si uite-asa continua el si cu turele verbale. Stie maghiara de la gradinita in limba maghiara, nu exista alta in zona. Vorbeste tare si inventeaza mult, in special despre calatoriile lui de vanator incercat. Nu poarta sapca de protectie, oricat e soarele de torid. Poti sa-ncerci sa-l convingi, dar se infurie. Injura.
Vaai, cum vorbesti asa, Cosmin? E rusine. Nie lasa-ma, iti tot umbla gura de ma doare capul, gata plec. Stai, ma, nu pleca, stai sa te-ntreb ce crezi tu de politicienii nostri. D-apai Doamne bate-i, ne ie toti banii. Si cand vine votarea ni-i dau si dup-aia ni-i ie. Pai si? Las’ c-oi vini eu si i-oi bate de pamant. Are un spin intrat in deget, incepe sa-i coaca. Zice: mi l-a trage afara mami. Pai n-o sa te doara? Nu, ca io strang din dinti si dup-aia nu m-a dure, asa-i? Sigur ca da, cum am putut sa te banuiesc. D-apai io-s puternic, i-oi bate pe toti de pamant. Pai mergi sa-ti scoata spinul.
Lasa, nu amu. Da’ cand? Deseara. Bine. Da ce fete-ti plac tie? Haha. Zi, mai. Nu-mi plac. Le-oi bate pe toate de pamant. Ei na. Zi cum o cheama. Csila. Aha. Si ce-o sa te faci cand o sa fii mare? Padurar. Trag cu pusca pac pac, prind vulpea, pasarea, pun ursu la pamant. Da tu ce te faci? Eu? Hm, nu stiu ce-o sa ma fac, dar sper din suflet pentru tine sa nu ajungi bodyguard – mi-am zis in gand. Nu puteam raspunde cu voce tare. M-ar fi intrebat: „da pin’ce?“ si era prea complicat raspunsul.