Consumul moderat de peste contribuie la dezvoltarea moderata a memoriei
Timp de vreo 2 saptamani singurele concerte pe care le-am auzit au fost cele interpretate de o lunga lista de vietati pe care voi, in brum-ul orasului, nu le puteti auzi. Am zacut undeva intr-o casa de tara, in Delta. Cum nici eu nu beneficiez de regimul asta special decat cateva zile pe an, trebuie sa marturisesc ca am experimentat o premiera sonora: un concert de arici. Artistul cu pricina traversa, intr-o seara, curtea in care era sa-l calc eu, asa cum eram concentrat la Fata in Iarba (demisec, 25 lei) de-o transportam grijuliu in brate. Ariciul s-a speriat, cred, s-a strans, normal, ghem, si a inceput sa produca sunete cum n-am mai auzit: e limpede ca era vorba despre un instrument de suflat, din familia nasului, dar fornaiala a fost surprinzator de inspirata si sonora pentru piticania cu tepi. A fost fie un arici cu sinuzita, fie un Iordache al aricilor. Ok, dar eu imi propusesem sa va vorbesc despre Iaru. Nu stiu daca o sa reusesc, pentru ca, uite, tocmai mi-am amintit ca n-am scris nimic despre acvariul din Tulcea. Auzisem intamplator de acvariu, si, cum aveam doi copii in dotare, am decis sa risc o vizita. Sceptic, pentru ca vazusem acvariul (Oceanariul) din Lisabona care este gigantic si ma temeam de o tristete de genul acvariului din Constanta. Ei bine, a fost o experienta mult mai surprinzatoare decat intalnirea cu ariciul. Este un spatiu modern, civilizat, bogat in informatie, fara nici o legatura cu Romania din portul Tulcea unde lumea se calca in picioare ca-n anii in care oamenii erau confundati cu cartofii. Ca sa nu mai vorbesc de expozitia de reptile vii a domnului Steinhubel Istvan, un aradean si el foarte european, care mi-a facut cunostinta cu primul piton albinos din viata mea. Of, uitai de Iaru. Iaru portaru’.