Acum vreo 80 sau mai multi ani, oamenii aveau obiceiul sa locuiasca cel putin jumatate din viata intr-un singur loc.
Intre timp, lucrurile s-au schimbat. Apartamentele s-au facut mai mici si mai noi, oamenii s-au facut mai multi si mai rapizi, Bucurestiul suge mii de cetateni in fiecare an din toate colturile tarii care umplu toate golurile ramase prin imobile si uite-asa, ne-am pomenit ca ne mutam, suspect de des, dintr-un loc in altul. Daca stau bine sa ma gandesc, in ultimii 10 ani, n-am stat mai mult de doi ani intr-un singur loc. M-am mutat de la mic la mediu, de la mediu la mai mare, am inceput sa schimb cartierele, m-am tot balansat intre sectorul 3 si sectorul 1 pana am ajuns in 4, dar imi doresc sa ajung si-n restul cartierelor.
Acum imi place sa stau unde stau de doi ani, dar cred ca o sa ma mut in curand. Nu stiu unde, nu stiu cand si inca nu stiu exact de ce. Motive sunt intotdeauna. Mai ploua in casa, mai curge cu tantari, ma mai inunda chiria… Dar merg pe strada si ma uit cum anumite blocuri interbelice poarta placute pe care scrie: „In acest imobil, intre anii cutare si cutare, a trait, compus si rezolvat formule matematice, cutare om“. Extrapolez si fac un pas mare de 80 de ani peste timp.
Ma vad in viitor. Nu ma vad pe mine, vad case si apartamente. Daca ar fi sa respectam algoritmul si voi ajunge celebru si esential din cauza acestui text, cel putin 25 de apartamente din Bucuresti vor avea placute lipite pe usa pe care va scrie: „In aceasta garsoniera, intre anii 2001 si 2002, a trait si si-a scris textele de 1800 de semne de doua ori pe luna, jurnalistul Catalin Matei de la 24-FUN“. Sub tablita mea, inca 40 de tablite, pe o urata usa metalica, mustind de istorie.