La schimb, pentru S
Cand eram adolescent ma numeau tanar. Bine, eu am fost adolescent pana la treizeci de ani. Apoi au inceput sagetile, „mosule“, „old dude“ si altele cand dispaream inaintea zorilor de la vreo terasa. Varstele mele nu sunt clasice. La mine a fost asa: am fost copil pana la primul film porno. Am fost adolescent pana la treizeci de ani. Am intrat direct in criza varstei mijlocii. Acum sunt tanar. „Se rasfata, e dus“, v-aud spunand. Trebuie sa va zambesc. Nu mi-e frica de moarte mai mult decat altora. Nu am motive sa imi neg inaintarea in varsta. Dar am descoperit o comoara: framantarile mele incep sa se desire, in nodurile mele grele de parama sufla adieri de minte. Si incep sa se desprinda fasii subtiri, ca niste aripi de fluture.
Rad uneori de cat de naiv eram. Ca adolescent strangeam din pumni si credeam ca ele se uita la mine ca la Hamlet si ei la rabufnirile mele ca la Napoleon. Eram vanitos crezand ca vanitatea straluceste. Acum imi privesc intelegator si cu umor amintirile. Pumnii aia stransi erau doar furie. Pentru ca nu-ntelegeam. Nu inteleg mult nici acum, dar am invatat ca daca-i las moi, fac mult mai mult cu degetele libere. Pot sa scriu, sa arunc pietre mult mai departe, sa ofer, sa mangai, sa cant si sa palmuiesc fara sa bat. Si de la pumnii aia inmuiati, de la degetele alea libere, m-a patruns serul cald al eliberarii peste tot. Incet, pe brate, in jos, spre sex si, in sfarsit, in sus, spre minte. Sunt cat pot de liber. Da, cu limite liicene, dar pe care le las, acum, cand nu mai sunt salbatic, sa se transforme. Am granite dar nu stiu unde. Sunt acum mai liber ca atunci? Pai atunci, ca sa fiu liber, eram obligat sa imi las parul lung.