Personal vs general
Nu ştiu câţi dintre voi sunteţi fani Sherlock Holmes, CSI şi alte seriale de acest gen, care pun accent pe abilitatea personajelor principale de a contura trăsăturile definitorii ale unor infractori şi de a prezice următorii lor paşi. E incitant să-i priveşti analizând şi precum în jocurile tot mai populare de „obiecte ascunse”, fiecare ascunde un indiciu şi are o poveste de spus. Din păcate pentru cei care se visează într-o astfel de carieră, nu toţi avem abilităţile să trecem de testele complexe pe care le presupune obţinerea unui astfel de post.
Totuşi, nu trebuie să ne întristăm, fiindcă cu puţină imaginaţie putem fi şi noi detectivi şi să folosim tehnici de profiling şi în activităţile noastre cotidiene. Am experimentat asta când lucram ca şi ospătar în studenţie, într-un local care se bucura de un volum generos de clienţi fideli.
Astfel, am avut posibilitatea cu unii colegi să-i „studiem” pe cei care erau de-ai casei şi să le cunoaştem foarte bine preferinţele şi obiceiurile de cumpărare. Nu de puţine ori, ne plăcea să-i surprindem pe clienţi cu fraze de genul „doriţi salat[/felul principal/desertul preferat ca de obicei sau altceva de data aceasta?”, şi chiar mai îndrăzneţ, le duceam unora băutura preferată la masă, încă dinainte de a lua comanda. Nu am primit niciodată o reacţie negativă, ci dimpotrivă.
Evident, nu îţi recomand prin asta să plasezi comenzi în numele clientului şi doar să-i trimiţi direct factura. Însă, îţi recomand să aloci suficient timp sau în funcţie de mărimea afacerii, să creezi sisteme care să permită asta, pentru a cunoaşte şi a avea un profil pentru fiecare client în parte. Pentru asta poţi folosi observarea directă şi să notezi reperele importante sau chiar să colectezi prin dialog informaţii relevante.
Cu cât cunoşti mai multe despre clientul tău, îi poţi personaliza real experienţa de cumpărare, îi poţi vinde mai mult şi vei obţine aprecierea şi recomandările lui.