Fotografiatul de placere e ca si scrisul de placere: incepi timid, iti cauti unghiul de abordare, privesti in ansamblu si, in final, declansezi. O persoana poate fi fotografiata in sute de ipostaze, din unghiuri diferite, la fel cum si un articol intr-un ziar/o postare pe un blog poate fi abordat in zeci de feluri. Nicio fotografie nu seamana cu alta, la fel cum niciun text nu seamana cu altul.
Ori de cate ori ai incerca sa le refaci, ele capata sensuri diferite. Involuntar. Fotografiatul, precum scrisul, trebuie facut cu placere, cu pasiune. Cei fotografiati trebuie tratati cu respect, cu rabdare, au nevoie de timp pentru a te lasa sa le patrunzi in minte si in simtiri, sa se acomodeze cu tine, sa scape de crispare. A fotografia o persoana e asemanator cu a o desena: cauti sa scoti in evidenta cele mai frumoase trasaturi, expresii (nu neaparat zambete) si stari de spirit ale acelei fiinte. Ador sa fotografiez oameni si sa-i privesc prin vizorul aparatului.
E o lume in care toti sunt egali, indiferent de imbracaminte, stilul de a umbla/sta, povesti, zambi ori a se bucura. Nu e vorba de bani, e vorba de povesti create pe pietonale, in parc, in natura sau intr-o camera amarata si, dupa, de inspiratie, deoarece o umbră conturata intr-o culoare diferita poate schimba complet imaginea scrisa in megapixeli.
Cea mai mare bucurie pe care am avut-o pana acum, legat de fotografie, nu s-a datorat castigului, nici putinelor concursuri la care am participat, ci in urma feedbackului. Cel mai mult ma motiveaza cand vad ca zeci de persoane pe care le-am fotografiat, prieteni sau nu, se bucura inca de acele ilustrate. O persoana apreciaza serviciul pe care i l-ai oferit nu atunci cand iti spune ca e multumita sau fericita, ci atunci cand le arata si altora asta. Fotografia care imi place mie e despre oameni, povesti, bucurie, frumusete, sentimente.
www.raduneag.com