De Citit : Editoriale

Cu ochii pe noi

| 15 octombrie

Ba e frig, ba e cald. Avem din nou o toamna nehotarata ca o idee venita intr-un moment nepotrivit. Ba ploua, ba sta – umplandu-ne si golindu-ne sufletele de melancolie, invers decat indica barometrele. Poate ca la scoala ne-au invatat altceva, dar motivul real pentru care frunzele nu cad toate odata, iar seara nu vine dintr-odata la ora patru e ca toamna stie ca nu ne plac schimbările bruste. Recunosc ca de la o vreme am tot ratat momentul cand cocorii pleaca in tarile calde.
Altadata ii vedeam an de an cum alergau pe strazile lor neintelese din ceruri in timp ce noi ii urmaream, parca in oglinda, pe aleile din cartier, pana ne trezeam in fata vreunei case sau vreunui copac pe care nu le mai vazusem pana atunci. In toamnele astea adulte insa nu mai zboara parca niciun cocor. Astazi ne pleaca anul de pana acum, cu zilele lui lungi si cu energiile lui neintelese, de care ne-am aratat din nou neinteresati. Ne pleaca sperantele pe care n-am reusit sa le incarnam peste vara.
Toamna asta ne goleste sufletele si ni le pregateste pentru inceputuri noi, asa ca tristetile nu mai au cu ce se hrani si pleaca si ele. Ne pleaca si regretele, iar noi ramanem cu ganduri proaspete, timide la inceput, topăind ca o niste vrabii marunte, vesele si nepretentioase. Apoi gandurile cresc, devin planuri, unele actiuni, altele obiceiuri, altele nimic. Pe unele le pastram cu noi peste iernile care vin, iar pe altele le trimitem in fiecare toamna in tarile calde, sperand ca sa nu se mai intoarca. Unele o sa revina fara sa le bagam de seama si-o sa-si vada de treaba fara sa ne deranjeze pana toamna viitoare, ca s-o ia apoi de la capat.
Daca stau bine sa ma gandesc, asa era si cu cocorii: nimeni nu-i vedea niciodata venind, putini le simteau prezenta peste an si numai plecarea lor era un eveniment cu tam-tam. La fel, galagioase in sufletele noastre imi par a fi numai gandurile care ne supara. Celelalte se instaleaza in liniste si n-au parte decat rar de atentia noastra.
Sa promitem, propun, ca primavara viitoare vom pandi cocorii venind si gandurile noastre cele mai indraznete adunandu-se.
www.laptopisetul.ro