Ce vrei sa te faci cand vei fi mare?
Primul test al vietii il treci la gradinita. Unii o fac in bratele parintilor. Se intampla atunci cand auzi prima intrebare grea din viata ta: ce vrei sa te faci cand vei fi mare? Intrebarea e grea, privind-o acum, pentru majoritatea dintre noi, deoarece la 4-5 ani nu faci decat sa visezi la meseria pe care vrei sa o ai in viata. Te iei dupa televizor, cunostinte sau povesti…
Eu am vrut sa ma fac pompier. Mai tarziu, pe la 6 ani, visam sa devin cosmonaut. Sa explorez taramuri indepartate, sa leg prietenii cu extraterestri. La 8 ani m-am mai trezit putin, dar tot visam sa devin pilot pe avioanele de vanatoare ale americanilor. Sa pilotez un F16, sa zbor cu Mach 2 si sa conduc in vazduh o intreaga escadrila. Uneori, in cercul meu de prieteni de pe atunci ne intreceam in concursuri de imaginatie: unul vroia sa devina doctor, sa vindece cancerul, altul vroia sa descopere apa pe Marte, alti doi amici visau sa faca inconjurul lumii, iar altul si-a propus sa scape lumea de infractori. Fetele visau, in general, sa devina actrite, cantarete sau top modele…
Aveam planuri mari si visam cu ochii deschisi la indeplinirea lor. Am ajuns sa fac cu totul altceva, provocator si placut, insa nici pe departe ce imi doream cand eram mic. Pentru romanul de rand, ciclul unei vieti e destul de trist: intr-o zi pleci de langa parinti, prieteniile vechi se destrama, dai piept cu realitatea, iar dupa ce incepi sa iti iei viata in maini ti se spulbera si visele.
Tot ce e mai frumos pe lume se intampla in copilarie. Acei primi ani in care nu ti-e frica sa visezi, sa fii nebun, naiv. Viata unui om e mai frumoasa si mai colorata cand e mic.
In prezent, in tara noastra salariile scad, datoriile, disponibilizarile si preturile cresc, iar parintii nu mai au timp sa fie parinti. Copiii cresc in fata televizorului, pe Facebook si pe Internet. La mall, la Mac. O parte din vina o poarta parintii, o alta parte cade pe sistem, insa cati oare se intreaba ce se va intampla cu visele celor mici?
www.raduneag.com