Cenusiul imperiului
Creierul nostru e un miracol voalat. Chiar daca sunt sute sau mii de documentare despre el, chiar daca pe TED are canal separat, chiar daca s-au facut multe progrese, modul in care functioneaza creierul inca nu este cunoscut. Dar ce se stie? Pai se stie de exemplu ca acum niste sute de milioane de ani, creierul primelor vertebrate arata cam ca cea mai adanca portiune a celui uman de astazi, complexul reptilian. Nu asociati cu otv-isme, chiar este neuro-cercetare. Asadar, despre creierul reptilian se presupune ca ar adaposti cele mai adanci instincte de supravietuire ale noastre. Peste el vine sistemul limbic, care se presupune ca ar guverna emotiile si instinctele noastre sociale. Si in jurul lor, neocortexul, partea mai „noua“ a creierului, ce e responsabila de gandirea elevata. Bine, chiar si astea sunt doar presupuneri.
Activitati guvernate la mamifere de neocortex, de exemplu, apar si la animale care nu il poseda. Nimic nu este sigur. Se mai crede, de exemplu, ca frica e localizata in creierul „vechi“, reptilian si limbic. Si ca frica ilogica nu e decat o deturnare a creierului de catre partea asta, care nu mai lasa neocortexului pic de energie sa gandeasca. Vestea cea buna e ca s-a demonstrat stiintific capacitatea de neuroplasticitate a creierului. Adica activarea anumitor retele, mai ales in mod repetat, schimba sistemul rutier al neuronilor. Pe scurt, poti dirija caile neuronale in asa fel incat sistemul limbic, amigdala de exemplu, sa nu mai fie atat de activa, deci, sa nu-ti mai fie teama. Cum, va povestesc alta data. Deocamdata reflectez daca eu ma constientizez, sau sunt doar gandurile mele care se gandesc pe ele.