Azi nu lucrez. Nu analizez, nu caut, nu improvizez. Azi ma detasez si ma bucur de soarele cu dinti, las in urma gandurile si starile care, uneori, ma bulverseaza pana si in somn. Azi nu e frig, nu e urat, blocurile sunt colorate in loc de gri, iar strazile curate. Oamenii sunt frumosi, mainile nu le mai sunt reci. Batraneii nu mai sunt morocanosi, iar tinerii sunt mai caldurosi. In trafic nu se mai aude niciun claxon, usile magazinelor nu mai scartaie, iar vanzatorii sunt mai politicosi.
Cafenelele luminoase ii obliga pe cei obositi si stresati sa ranjeasca. Ipocrizia din jur e pe cale de disparitie, smecheri nu exista, masinile sunt parcate la dunga iar trotuarele sunt numai pentru pietoni. Azi imi iubesc tara si uit de frustrari, politicieni, indivizi dubiosi, interese, spagi, oportunisti si profitori. Tot astazi ma bucur de orice lucru simplu mai mult ca oricand.
De zambetul unui copil in autobuz, de nenea care transporta cartoane intr-un carucior, pe mijlocul unui imens bulevard, de un telefon in miez de noapte, de un mesaj anonim. Ma bucur de mine, de tine si de toti prietenii mei. Azi lumea nu se inghesuie in mijloacele de transport in comun, trenurile nu intarzie si semafoarele nu se mai fac rosii, ci raman verzi. Azi, drumul meu are doua benzi, iar ambele duc in aceeasi directie. Inainte. Azi nu mai plec. Raman inca putin sa mai sper, sa iubesc, sa privesc, sa imbratisez.
Azi nu ma enervez, nu ma stresez, nu ma supar.
Nu ma gandesc nici la maine, nici la ieri.
Azi sunt mai optimist si tot azi e mai liniste ca oricand.
Zambesc in gand si rad cu ochii, pentru ca azi sunt eu.
www.raduneag.com