O femeie acceptă să spioneze un grup de prieteni nazişti în America de Sud. În urma atracţiei pentru unul dintre bărbaţii grupului, va sfârşi prin a se implica spiritual prea intens în ceea ce ar fi trebui să fie o simplă sarcină de serviciu. Film nominalizat la premiul „Palme d’or” la Cannes, dar şi la două premii Oscar în 1946.
„Tot sensul filmului trece prin miza in scena, fie prin lumina cu umbre mobile si distorsiunile imaginii in timpul crizelor lu Alice, prin utilizarea obiectelor in scena otravirii, unde Hitchcock aliniaza o cana de ceai cu Alicia in fundal, sau prin miscarile de aparat in faimoasa scena a receptiei, unde camera pleaca de la un plan general pentru a-si incheia miscarea pe un gros-plan al mainii Aliciei tinand o cheie de importanta capitala”. Stephan Krezinski-2002 (”Dictionnaire des films Larousse”)