Despre partea a doua a Amintirilor din Epoca de Aur, Dragoste in timpul liber, scris, produs si regizat de Cristian Mungiu si lansat in cinematografe joi, acesta spune ca e o comedie romantica. Cele trei scurtmetraje care alcatuiesc pelicula au starnit abia cateva rasete in sala.
In nici un caz nu umorul e cel pentru care merita sa faci drumul la cinematograf si sa vezi cele trei filmulete iesite de sub mana „dirijorului” Cristian Mungiu, ci o mare sensibilitate. O sensibilitate care tasneste din toate partile, ca apele unei fantani arteziene, ce nu te mai lasa sa bagi in seama suportul de metal, care face posibila feeria. Nu ai cum sa razi prea mult cand vezi, de exemplu, jocul incredibil al lui Vlad Ivanov in rolul soferului pe o masina a intreprinderii Avicola din „Legenda vanzatorului de gaini” sau cand doua dintre cele trei scurtmetraje au drept „sfarsit fericit” puscaria. E adevarat, nu sunt nici cu adevarat dramatice, sunt undeva la mijloc, de parca Cristian Mungiu s-a aflat la o rascruce de drumuri si nu s-a putut hotari pe care dintre cele doua drumuri deschise in fata sa mearga: umorul absolut sau dramatismul.
Ca si cele din prima serie, „Tovarasi, frumoasa e viata!”, care deja ruleaza in cinematografe, partea a doua Amintirilor din Epoca de Aur, lansata joi, da corp catorva legende care circulau pe vremea lui Ceausescu, in anii ’80, precum cea ca unii si-au luat masina mica vanzand priceput sticle si borcane goale sau cea conform careia soferii de la Avicola n-aveau voie sa opreasca nicaieri pe parcursul a sute de kilometri si sa desigileze camionul, nu care cumva sa cada in ispita cu ouale pe care le faceau gainile pe drum si sa traga foloase necuvenite de pe urma lor. Amintiri din Epoca de Aur a fost prezentat, anul acesta, la Festivalul International de Film de la Cannes, in sectiunea Un Certain Regard, dar nu cu filme de Cannes vrea Cristian Mungiu sa readuca publicul, cu sutele de mii, in cinematografele romanesti.
„Imi cer scuze ca a fost la Cannes, dar e un film de public. Nici macar nu-l inscrisesem la Cannes, am fost chemat”, rade el, „trebuie sa facem niste filme asa cum doresc oamenii sa vada daca vrem sa-i readucem in cinematografe. Astazi sa intri intr-o sala de cinematograf si sa razi la un film romanesc e mare lucru. Cifrele de la Tovarasi, frumoasa e viata!, la o luna de la intrarea in cinematografe, arata ca a adus 25.000 de oameni la cinema, iar reactiile sunt grozave”.
Cititi mai departe pe Cotidianul.ro.