Anna vinde marijuana pentru jumatate din Reykjavik. Desi profitabila, ocupatia nu-i lasa timp sa se ocupe cum trebuie de fiicele ei de (urmatoarele) volume de poezie si, pe deasupra, s-a saturat si de frigul islandez. Se decide sa vinda toata marfa pe care o are si sa plece de pe insula. Ea gaseste un cumparator dispus sa preia toata consignatia, cu tot cu agenda cu clienti, dar tipul cere o pasuire de 48 de ore.
O perioada care se aglomereaza cu situatii absurde, dar duse inspre registrul comic si detasat, asta pentru ca Back soon e ceea ce se numeste un crowd pleaser. Fara organe, incizii si penetrari. Pina cind Anna umbla prin oras sa-si rezolve una alta, apartamentul i se umple de clienti alesi, in asa fel incit sa poata iesi poante din interactiuni: un doctorand care scrie o teza despre poeziile Annei, un rapper care lucreaza la o reclama la marijuana, o boxerita cu ura de barbati si alte personaje colorate.
Film lejer si accesibil, in care Anna putea fi jucata fara probleme de o Heather Graham si pe generic sa fie stema unui studio „major” (de altfel, regizoarea Solveig Anspach a refuzat oferta de a face filmul la Hoolywood).
– un articol semnat de Mark Racz in APERITIFF, ziarul FESTIVALULUI INTERNATIONAL DE FILM TRABSILVANIA.