Acum citiva ani vedeam Iceberg si rideam de ma topeam, desi e un gen de cinema pe care nu-l tolerez in orice conditii.
Rumba are aceeasi echipa (Dom si Fiona sint si regizori si actori) si propune acelasi cod: ciudatenia unor oameni ne-oameni, tacerea aproape permanenta dar nu tocmai incomoda dintre ei, culorile si liniile studiate, miscarile de roboti stingaci. Un cuplu de profesori (ea de engleza, el de sport) au o pasiune comuna la care exceleaza: rumba. Doar ca, evitind sa dea cu masina peste un sinucigas, Dom isi pierde memoria si Fiona isi pierde un picior. Totul se dezechilibreaza si viata nu le e deloc usoara. De rumba nici nu mai poate fi vorba. Ca in Iceberg, presupus a fi o comedie, e ciudat ca situatia nu-i deloc amuzanta – Fiona cade si iar cade si iar cade in fata elevilor si Dom uita in continuu cine e Fiona. Cu toate astea, la acest film se va ride pentru ca e ceva adorabil in alura lor de pierduti in spatiu (literalmente) si in fetele lor resemnate care par sa creada cu adevarat ca nimic din ce li se intimpla nu e cu adevarat tragic.
Miruna Vasilescu
– citeste sticolul semnat de MIRUNA VASILESCU in APERITIFF, ziarul FESTIVALULUI INTERNATIONAL DE FILM TRANSILVANIA. –