Nu am cuvinte suficiente pentru a exprima sirul de sentimente transmise de un film documentar unic, o nestemata rara ce incanta vizual si auditiv cum putine productii au facut-o pana acum. Sa vizionezi PINA 3D e ca si cum regizorul Wim Wenders si-a intins mana dincolo de ecran, te-a prins in pumnul lui si te-a dus dincolo de ecran, undeva intr-o sala de spectacol si i-a lasat pe membrii trupei de dans contemporan coordonata ani buni de cea care a fost Pina Bausch, sa te hipnotizeze cu fiecare miscare a corpului.
Coregrafie dupa coregrafie, dans dupa dans, membrii trupei incanta, te fac fericit, te dezgusta, te sperie, te incarca de optimism si viata folosindu-se doar de corpurile lor si de o muzica hipnotizanta. Spectacolele lor sunt unice, unele te impresioneaza extraordinar, iar altele te lasa oarecum rece pentru ca simbolismul miscarilor si rolul dansului este destul de greu de deslusit.
Intreaga aventura debuteaza cu un dans ciudat, un ritual antic de primavara, un dans al fertilitatii si al vietii. Apoi dansul poposeste pe taramul teatrului absurd si cu ajutorul unor scaune (Caffe Muller), PINA si trupa ei de dans impresioneaza din nou. Spectacolele lungi, pline de simbolism sunt dificile, dar cele scurte cu maxim doi dansatori, impresioneaza dincolo de cuvinte (dansul frumusetii si fortei feminine, dansul vietii…).
PINA a inceput ca un proiect comun intre Pina Bauscsh si Wim Wenders, un proiect despre frumusetea dansului contemporan. Din nefericire in 2009 Pina a decedat subit, iar bunul ei prieten a abandonat proiectul pentru o perioada. La insistentele trupei de dans, Wim si-a continuat munca, iar rezultatul este un documentar, un omagiu adus dansului si celei mai importante coregrafe din ultimii ani.
Din punct de vedere tehnic implicatia regizorului este aproape zero. Membrii trupei vorbesc putin despre PINA, iar apoi danseaza, o omagiaza cu fragmente din cele mai bune spectacole si ii promoveaza ideiile. Pentru prima dataa 3D-ul a parut real, te-a facut sa simti ca esti acolo langa dansatori, ca poti sa-i atingi si sa urci pe scena alaturi de ei.
Absurdul dansului e minunat, simbolisitca, simplitatea si complicatile la fel, iar pentru aceste lucruri nu pot decat sa va recomand cu caldura sa vizionati cel mai impresionat documentar despre dans si viata.