Ca regizoare-scenarista-actrita, Julie Delpy vine cu o interpretare serioasa – desi nu foarte creativa din punct de vedere cinematografic – a legendei unei „vampiroaice“.
In filmul Contesa insangerata, pe care l-a scris si l-a regizat, si in care joaca rolul principal, Julie Delpy isi imagineaza „faptele“ care ar putea sta la baza legendei macabre ramase in urma contesei Erzsébet Bathory (1560 – 1614): aceasta ar fi ucis zeci de fecioare pentru a se scalda in sangele lor, crezand ca astfel va ramane tanara. Cheia speculatiilor lui Delpy e una totodata sentimentala (contesa ar fi fost parasita de un amant mai tanar, ceea ce i-ar fi declansat obsesia imbatranirii) si feminista (daca ea a devenit un monstru, patriarhatul, in general, e cel care a facut asta din ea).
Filmul e o co-productie europeana vorbita in engleza, cu o distributie care include niste germani (printre ei si Daniel Brühl, eroul de razboi din Inglourious Basterds), un american (William Hurt) si o romanca (Anamaria Marinca); la cat de diverse sunt originile lor, acestia sunt bine amestecati (desi Marinca e irosita intr-un rol fara destule fatete), iar Delpy insasi are alura cuvenita de regina-vampiroaica-nebuna. E un film aratos, dar intr-un mod academic – la fel ca multi alti regizori dinaintea ei, care au avut de reconstituit secolele XVI-XVII, Delpy i-a studiat constiincios pe pictorii olandezi si flamanzi. Cu un asemenea subiect, frisoanele de basm horror si de erotism pervers par garantate, dar, lui Delpy, subiectul nu-i inspira prea multe idei regizorale in directiile astea; e clar ca a vrut sa evite frisoanele ieftine, dar rezultatul seriozitatii ei – al ambitiei ei de a aplica acestei legend o viziune sensibila, plina de intelegere, asupra conditiei dramatice a femeilor din epoca – e un amestec nu prea imaginativ de senzationalism desucheat si cumintenie ideologico-morala.