„Cand ajungi intr-un spatiu de detentie comunist trebuie sa te ghidezi dupa 3 reguli. Unu: trebuie sa-ti spui ca esti mort, ca de acum incolo nu au ce sa-ti faca; Doi: trebuie sa te comporti ca un imbecil; Trei: Daca tot esti mort pune-ti in gand sa supravietuiesti”.
La aceste cuvinte (redate nu chiar cu o exactitate perfecta) se rezuma interventia scurta dar remarcabila a lui Marcel Iures in filmul lui Radu Gabrea care a avut premiera la Cluj. Cunoscut pentru documentare, pentru seriale de televiziune, dar si pentru cateva filme artistice, Radu Gabrea, un regizor marcat si el de regimul comunist, reconstituie subtil imaginea perioadei comuniste de dinainte de anii ‘60.
Povestea il are in centru pe Felix Goldschmidt, un tanar student sas arestat si interogat de Securitate datorita unor legaturi cu unele grupuri subversive. Timp de doi ani de zile acesta este retinut de Securitate si obligat sa ofere note informative despre toti studentii straini. Destinul acestuia inainte de detentie este completat cu ajutorul unor flashback-uri bine gandite pentru a completa cat mai bine imaginea unui personaj.
Chiar daca nu s-a insistat foarte mult asupra spatiului de detentie, Radu Gabrea a reusit foarte bine sa sugereze mizeria (cu ajutorul sobolanilor din celula, cu ajutorul unor pereti de beton rece, decojiti de tencuiala si vopsea) si conditiile inumane pe care detinutii erau nevoiti sa le indure (un pat de metal si o saltea de fan, o galeata in loc de toaleta, o cana cu apa in loc de hartie igienica care apoi era folosita si pentru a bea apa). Pe langa aceste lucruri, regizorul a insistat si pe porterul tortionarului, o figura violenta temuta de toti, care-ti este prieten abia atunci cand faci tot ce iti cere si cand semnezi totul fara sa arunci un ochi peste hartie.
Daca trebuie sa-l comparam cu alte filme despre tortionari sau alte filme despre anchetele Securitatii, Manusi Rosi e un film cuminte pentru ca foarte rar regizorul abuzeaza de violenta (o singura scena in care un barbat e legat intr-o pozitie dificila si batut peste testicule cu doua creioane e menita sa te socheze) si de limbajul viu colorat regasibil in aproape orice film romanesc. Pe langa aceste lucruri pozitive, de mentionat ar mai fi si o oarecare sugestie homosexuala atunci cand Felix, personajul central se afla intr-o camera de hotel cu un alt barbat.
La capitolul interpretare de apreciat este prestatia oferita de Udo Schenk in rolul maiorului Blau, un neamt comunist care de fiecare data cand apare are o atitudine diferita, desprinsa parca din filmele germane. Marcel Iures, prin prezenta sa scurta, dar acida demonstreaza ca este unul dintre cei mai mari actori romani, iar Alexandru Mihaescu in rolul lui Felix se potriveste de minune cu tipologia personajului naiv, usor de invins de un sistem menit sa-ti alunge umanitatea.
Manusi Rosii e un film despre comunism, e un film care ne arata cat de usor cei mai slabi dintre noi puteau fi convinsi sa se transforme in turnatori pentru a scapa de un regim imposibil de suportat. Faptul ca Radu Gabrea ne-a prezentat intr-un fel o varianta blanda a regimului de detentie e de apreciat deoarece publicul s-a cam saturat de filme cu tortionari gen Turcanu.
http://filmsinopsis.ro/manusi-rosii/