Apreciatul si multipremiatul „In a better world” a sosit anul acesta si la TIFF. Fara nicio retinere va recomand sa vizionati filmul, pentru ca productia daneza iese in evidenta prin doua povesti spuse in paralel.
Doua povesti despre viata, doua povesti dramatice menita sa sugereze nevoia unei lumi mai bune, pentru ca cea in care traim este dura si rea, plina de durere, violenta, frica si refulari. Regizat de Susanne Bier, Haevnen sau In a Better Wolrd reprezinta o farama desprinsa dintr-o bucata mare ce reprezinta lumea actuala. Cu un dramatism construit inteligent, dar oarecum previzibil pentru cinefilii care au mai aruncat un ochi si peste productii ca Things we lost in the fire, Haevnen poate fi criticat pentru multitudinea de premii obtinute (personal consider productia Incendines mult mai complexa si mai dramatica) dar nu poate fi criticat pentru standardul de calitate pe care-l impune.
Din punct de vedere regizoral, productia iese in evidenta prin ritmul normal de evolutie al personajelor si a povestii. Factorii declansatori de momente emotionate par reali, iar interventia scenaristului si a regizorului aproape ca nu se simte.
Povestea debuteaza cu cateva scene din Africa unde un doctor intra in contact direct cu o lume saraca, o lume primitiva din multe puncte de vedere. Impactul emotional este impresionant nu neaparat prin conditiile de acolo, ci prin povestea unor femei gravide macelarite pe viu de un monstru care doreste sa vada sexul copiilor inainte de a se naste.
Registrul dramatic paraseste continentul african si se muta in Danemarca unde facem cunostinta cu Christian, un baiat de cel mult 14 ani care tocmai si-a inmormantat mama. Dupa patrunderea in aceasta lume trista, filmul il urmareste pe Christian la noua scoala. Aici se imprieteneste cu Elias, un baiat batjocorit de toti datorita aparatului dentar. Pentru ca i-a luat apararea Christian are de suferit, dar in loc de scene puerile, regizoarea ne pregateste o scena socanta cu ajutorul careia cunoastem adevarata fata a lui Christian, maturitatea sa, precum si sentimentele sale fata de tot ceea ce i s-a intamplat si i se intampla. Dupa aceste momente spectatorul, un pic socat, va fi bombardat cu cateva scene despre moralitate, despre bine si rau, iar relatia dintre cei doi prieteni continua si incet, incet si se indreapta spre un punct culminat periculos.
Interpretarea se remarca prin aproape toata distributia, dar cel care merita cele mai multe laude este William Johnk Nielsen (Christian), pentru capacitatea remarcabila de a da viata unui personaj prea matur pentru varsta lui, prea afectat de duritatea unei lumi care nu i-a aratat altceva decat durere. Haevnen e o poveste de viata, e o poveste despre dramele de zi cu zi si despre nevoia omului de a reactiona cu violenta sau prin pacifism la violentele cu care este bombardat zi de zi. In tot acest context doua opinii devin contradictorii, dar personajele ce le promoveaza, respectiv Christian pe cea violenta, pe cea razbunatoare si Anton, un doctor dornic sa-i transmita si fiului sau aceste lucruri, sunt cele care construiesc imaginea de ansamblul a acestei lumi dure.
Cu desaga plina de premii (contestate sau nu), Haevnen e o lectie de viata, un film dramatic ce nu ar trebui ratat de nici un cinefil pentru ca spun o poveste bine gandita si bine inchegata de la inceput pana la sfarsit.
Sursa:
www.FilmSinopsis.ro