Noul episod (penultimul) din povestea lui Harry Potter e un amestec de lucruri dintre care, ca de obicei, unele sunt bune.
Cartile si filmele cu Harry Potter amesteca elemente derivate din zeci de carti si filme mai vechi, dar, tocmai pentru ca sursele reciclate sunt multe, nu neaparat recente si majoritar britanice, reciclarea se situeaza (in kitschul ei inevitabil) la un anumit nivel de civilizatie, ea implicand o recunoastere a apartenentei la o traditie culturala care n-a inceput de ieri, de alaltaieri si care, in pofida banilor americani investiti in filme, ramane in buna masura o traditie britanica.
In Harry Potter si talismanele mortii – Partea 1, eroii trebuie sa se ascunda pentru ca atat scoala lor de arte vrajitoresti, cat si Ministerul Magiei din Londra, au cazut in mainile railor. Pentru atmosfera Londrei sub noul regim, sursa de inspiratie e 1984 al lui Orwell. Functionarii de la Minister sunt oameni gri, intre doua varste si parca din anii ’40 – de aici combinatia de umor si patos delicat din episodul in care tinerii Harry, Hermione si Ron se aciueaza in trupurile unor astfel de functionari ca sa se infiltreze in Minister.
Unele detalii scenografice sunt o bucurie pentru ochiul cultivat – stilul grafic adoptat de Minister pentru posterele sale de propaganda imbina Rusia stalinista si Germania nazista. In prima ora, naratiunea e imprastiata, iar unele dintre firele ei sunt greu de urmarit fara o buna memorie a episoadelor precedente, dar apoi se focalizeaza pe conflictele care apar intre cei trei eroi refugiati, ca niste partizani, intr-o padure. Harry danseaza cu Hermione pe un frumos cantec de Nick Cave, Ron are o vedenie cu ei sarutandu-se goi, iar spre final vine o secventa de animatie atat de rafinat conceputa incat, momentan, ridica totul de la nivelul de kitsch bine facut la nivelul de mare arta.
Click pentru detalii film, foto, trailer si program.