Mai intunecat decat precedentele (dar asta nu surprinde pe nimeni), mai subtil, mai usor cu artificiile din final, cu efectele speciale si cu combatul magic. Asa arata “Harry Potter si Printul Semipur”: un regal pentru connaisseuri, un stimulent pentru neofiti, chiar cu riscul de a-i lasa nelamuriti pe alocuri.
E cel mai consistent volum al seriei lui J.K. Rowling si realizatorii nu au reusit sa inghesuie toata materia prima narativa in acest film de cam doua ore si jumatate. Au lasat la o parte – imi sufla din off un cunoscator al cartilor – cateva personaje secundare si o paralizie cruciala in desfasurarea actiunii, dar asta numai pentru a face goticul si mai negru.
Si oricum, goticul te izbeste la fiecare pas din “Harry Potter si Printul Semipur”: de la Devoratorii Mortii pana la un Hogwarts “de criza”, cu Aurori in poarta si un soi de scut antimagie neagra parca “imprumutat” din “Dune”, de la sute de clone ale lui Gollum care par si zombi, si vampiri, si oameni-amfibie pana la scindarea sufletului, practicata voluntar.
citeste continuarea articolului semnat de ALEXANDRA OLIVOTTO pe Cotidianul.ro.