War. War never changes.
Aceasta este replica cu care incepe orice review Fallout. Nici eu nu ma abat de la regula si incep acest articol cu memorabilele cuvinte ale lui Ron Perlman, rostite la inceputul fiecarui episod Fallout, cuvinte rostite pe un ton deprimant, apasator, ce te fac sa intri foarte bine in universul jocului inca de la bun inceput.
Istoria
Fallout este diferit de majoritatea RPG-urile pe care le-am jucat. Nu are la baza povestile de adormit copii ale lui J.R.R. Tolkien, nu are orci, troli, hobbiti sau alte lighioane, nu are lumi fantastice foarte putin credibile, nu are povesti incalcite, greu de urmarit, demne de telenovele. Fallout se bazeaza pe un subiect cat se poate de serios si matur: o lume devastata de un razboi nuclear, o lume care s-ar putea in orice moment transforma in realitate.
Nu pot sa vorbesc despre Fallout 3 fara sa vorbesc putin despre Fallout 1 si Fallout 2, doua dintre capodopere defunctei Black Isle.
Primele doua jocuri ale seriei te puneau in pielea unui erou ce trebuia sa salveze lumea de unul singur sau impreuna cu ceva ajutor de la alte personaje. Cu o grafica izometrica, cu un mod de lupta (superb) turn-based, trebuia sa strabati desertul postapocaliptic de la un cap la altul, sa abordezi misiunile in diferite moduri. Avea insa si o latura foarte matura: puteai sa iei droguri pentru a-ti creste temporar abilitatile, dar cu riscul de a deveni dependent, puteai frecventa prostituate, puteai sa te casatoresti si puteai chiar sa joci intr-un film pornografic.
Chiar daca izometrica, lumea era totusi foarte vie, cu oameni care circula, discuta, iar comentariile NPC-urilor, daca erau urmarite cu atentie, erau citeodata deosebit de amuzante, cu trimiteri la replici din filme, sau momente din istorie.
Finalul era si el special: in functie de alegerile pe care le faceai pe parcursul jocului, deznodamantul era fericit sau dezastruos.
.
Dupa ce publisherul Interplay a dat faliment, franciza Fallout a fost cumparata in 2004 de Bethesda Softworks care detinea deja seria de succes The Elder Scrolls, tinand cu sufletul la gura intreaga comunitate de impatimiti Fallout pana in 2008, cand a fost lansat la apa jocul mult asteptat.
Ceea ce se asteptau insa fanii sa vada nu era totusi o continuare in spiritul primelor doua serii, era un joc de aceasta data cu o grafica moderna 3D, un joc comercial ce suprimase sau simplificase elemente care constituisera sarea si piperul Fallout.
Povestea
Povestea e destul de simpla. Te nasti intr-un adapost antiatomic (Vault), mama ta moare la nasterea ta, iar pe la varsta de 19 ani, taica-tu fuge lasandu-ti doar un bilet. Bineinteles ca pleci si tu foarte precipitat, iar firul principal al jocului se bazeaza pe incercarile tale de a-ti regasi tatal. Questul principal nefiind limitat de timp, poti foarte bine sa te abati si sa rezolvi misiuni mai simple sau mai complexe, misiuni care constituie de fapt temelia jocului, altfel totul s-ar termina destul de repede.
Atmosfera
Lumea Fallout este foarte bine implementata din punct de vedere grafic. Elementele reprezentative ale Americii (cladiri, locuri istorice) apar la tot pasul, peisajele postnucleare sunt atent lucrate, si te indeamna in prima faza sa le explorezi milimetru cu milimetru. Vei constata insa ca devin la un moment dat repetitive iar uneori frustrante.
La capitolul audio, este omniprezent suieratul vantului in surdina, dimpreuna cu ceva sunete provocate de niste insecte nevazute. Peste acest fundal sonor se mai poate asculta emisia vreunei statii radio, bineinteles daca sunteti in aria ei de acoperire.
Gameplay
Comparat de multi cu un Oblivion-with-guns, in Fallout 3 elementele de RPG s-au cam estompat. Poti rezolva conflictele in pur stil FPS – scoti arma si tragi in stanga si-n dreapta, eventual te folosesti si de V.A.T.S. (Vault-Tec Assisted Targeting System) – o incercare cam nereusita de a reproduce sistemul turn-based din Fallout 1 si 2, prin care pui pauza in timpul luptei si te concentrezi ori spre a tinti o parte a corpului inamicului, ori a cauta prin inventar vreo arma mai buna, ori pur si simplu pentru a te duce pana la toaleta
Personajele jocului nu sunt unele memorabile ca in Fallout 1 sau 2, fiind destul de inexpresive iar dialogurile cu eles sunt in general cam fade, inafara de a-ti da informatii despre misiunile in care esti implicat, nu te provoaca la cine stie ce discutii filozofice. Totusi ele contribuie decisiv la indeplinirea misiunilor importante.
Foarte mult esti ajutat pe parcursul jocului de o versiune avansata a Pipboy-ului – Pipboy 3000, un gadget multifunctional, prin intermediul caruia poti afla informatii despre starea ta de sanatate, afectiuni, iradiere, poti accesa inventarul, poti asculta radiourile locale sau poti afla informatii despre misiunile in desfasurare.
Principala deficienta a sistemului de joc mi se pare usurinta cu care treci prin inamici. Avansarea in nivel se face destul de repede, iar cand ajungi la nivele superioare de experienta, cu o arma buna si munitie suficienta, eventual si cu un ajutor pe langa tine, ajungi sa te cam plictisesti de omorat in stanga si in dreapta mutanti, raideri, scorpioni, furnici uriase sau ghouli. O problema este si nivelul maxim de experienta pana la care poti ajunge – maxim 20. Probabil ca a fost limitat tocmai din cauza faptului ca esti destul de puternic incat sa poti rezolva pe oricine.
"Rejucabilitate"
Dupa ce l-ai terminat, tentatia este de a reincepe jocul cu alte abilitati, poate pentru a descoperi locuri neexplorate inca si misiuni inaccesibile. Te mai ajuta si faptul ca Bethesda a scos pe piata 5 add-onuri care vor mai prelungi cumva viata jocului.
Concluzie
Pentru cei care au jucat Fallout 1 si 2, Fallout 3 nu se ridica la nivelul predecesorilor. Este in primul rand un succes comercial, fiind un lider de vanzari in momentul lansarii, avand editii disponibile atat pentru PC cat si pentru console.
Totusi, atmosfera apasatoare, peisajul postnuclear deprimant ca si dorinta de a descoperi cat mai multe locatii si de a duce la bun sfarsit cat mai multe misiuni te vor face sa stai cateva zeci de ore cu ochii lipiti de monitor, cu castile pe urechi si cu mainile pe tastatura si mouse.
Nota mea: un indulgent 8/10.