Cazul 39, ca film horror, furnizeaza ceea ce promite, adica reuseste sa-i sperie pe cei care il privesc. Cu toate acestea, s-ar putea sa mai fi vazut acest film, insa, scris altfel, de altcineva. Este aceeasi veche poveste, cu care esti familiar: parintii (de aceasta data este numai unul – Zellwegger) banuiesc/ descopera ca odrasla lor, adoptata sau nu, este din iad.
Asa ca, dupa Joshua, Orphan, The Children, The Omen… iata inca un film cu un copilas dragut, care se dovedeste, in cele din urma, a fi posedat de forta raului!
Drama se transforma in horror
La inceput, filmul da impresia unei drame si te face sa gandesti: Biata fetita!, Parintii ei sunt niste monstri!…Nu este cazul insa, dupa primele 15 minute s-ar putea sa te bagi sub scaun de frica…
Simpatica Lilith (numele ar putea fi primul indiciu care denota ca este posedata) apeleaza la asistenta sociala Emily Jenkins (Renée Zellweger) pentru a o salva de parintii ei, pe care i-a auzit spunand ca vor “sa o trimita in iad”. Emily o salveaza chiar in momentul in care acestia reusisera sa o bage in cuptor si aprinsesera focul.
Lilith (Jodelle Ferland) si Emily se ataseaza una de cealalta, insa, se demonstreaza ca in cazul (39) de fata a fost salvata persoana care nu trebuia: micuta Lilith este un demon care se hraneste cu bunatatea celor din jur. Ea se foloseste de frica celor cu care interactioneaza pentru a-i implica in tot felul de accidente sau pentru a-i determina sa se sinucida.
“Va afla care este iadul tau si te va face sa-l traiesti!”, dupa cum explica tatal ei (Edward Sullivan), internat intr-un ospiciu de nebuni. Emily realizeaza pericolul in care se afla si, impreuna cu detectivul Mike Barron (Ian McShane), porneste o dificila si tensionanta lupta impotriva raului…
Fara rasturnari de situatie, va rog!
Scenele in care cele mai mari temeri sunt transformate in cosmaruri sunt destul de inspirate (scena cu viespile, in care Bradley Cooper moare, este un exemplu potrivit), iar evolutia personajului Lilith este incredibila, mult mai intensa decat a personajului principal din Orphan sau comparativ cu alte filme recente.
Pe tot parcursul filmului am sperat la o neasteptata intoarcere de situatie, insa, n-a fost sa fie… Femeia adopta un copil; acesta este posedat de demon; copilul-demon omoara foarte multe persoane si cineva are ac de cojocul ei, pana la urma. Sfarsit.
Firul epic reuseste sa te tina in priza, insa, as fi preferat un sfarsit mai ne-Hollywoodian. Ar fi fost mai realist, mai ales ca fetita era posedata de un demon antic!
Enervanta este si aglomerarea sperieturilor gratuite, cum ar fi izbirea neasteptata a unui caine infiorator de fereastra sau aparitia brusca a unui coleg in spatele personajului principal intr-un moment in care acesta e concentrat in cu totul alta parte. Oricat de eficace ar putea fi, aceste "scene inspaimantatoare" nu sunt relevante in ceea ce priveste povestea si te fac sa te abati de la firul povestii.
Nota 10 pentru fetita care se joaca de-a diavolul
Renee Zellweger este o actrita de Oscar, insa, nu pare sa i se potriveasca genul acesta de filme. In schimb, Jodelle Ferland este cel mai bun lucru care i se putea intampla lui CASE 39. Conversatia sa cu Bradley Cooper, in care reuseste sa il inspaimante de moarte, este de tinut minte. Daca as vedea-o in fata mea, nu m-as simti confortabil deloc! Ea are doar 14 ani si a aparut in peste 30 de productii, printre care Tideland, Good Luck Chuck, Silent Hill (un horror in care a avut un rol principal).
Ian McShane, in postura politistului detectiv, care ne-a obisnuit cu rolul principal din serialul Deadwood, interpreteaza aici un personaj cu totul diferit. Cel mai sexy ticalos al micului ecran (People’s Magazine) este un actor care poate face ca cele mai ridicole lucruri sa para reale, iar asta este tot ce ai nevoie intr-un film horror.
Case 39 marcheaza atat debutul in filme horror al lui Renee Zellweger (sa speram ca nu va mai repeta experienta!), cat si debutul in America al regizorului german Christian Alvart, care a intrat in atentia publicului si criticilor din Europa cu Antibodies, un thriller psihologic inovator. Alvart reuseste cu siguranta sa obtina efectul “de a baga frica in oase”, nu degeaba a fost numit unul dintre “Cei cinci regizori care merita priviti”.
Una peste alta, Cazul 39 este un horror destul de ok, cu care merita sa-ti petreci seara. Un film de goaza tipic, o combinatie intre crima, suspans si horror… chiar un thriller psihologic care merita vazut!