Senzational este un cuvant banal cand vine vorba de ceea ce Natalie Portman a oferit in aceasta drama psihologica semnata de Darren Aronofsky. De mult nu am vazut un joc actoricesc atat de bun, realizat cu atat de putine replici.
Este de-a dreptul minunat sa vezi o actrita care reuseste sa te convinga doar prin trairile si grimasele acesteia, prin obsesiile, emotiile, frica, teroarea si paranoia care se instaleaza treptat ca si cum totul este o realitate si nu un joc actoricesc in care cineva striga „taiati” cand ceva nu iese cum trebuie.
Prin Black Swan patrundem in culisele baletului, in spatele unei lumi dificile in care artistul lupta pentru afirmare. Privit de pe scaunele calduroase din sala de spectacol, baletul este o incantare atat pentru ochi cat si pentru suflet, dar dincolo de cortina artistul trebuie sa lupte ca sa reuseasca. O astfel de lupta duce si Nina, o artista emotiva care se lupta cu propriile retineri pentru a obtine rolul principal in urmatoarea stagiune a spectacolului „Lacul Lebdelor”.
Dupa ce rolul este obtinut, Nina incepe treptat sa se piarda intr-o lume ciudata in care se identifica din ce in ce mai mult cu personajul. Lumea din jurul ei incepe sa fie urata, oamenii din jur sa o saboteze, iar trupul ei incepe sa sufere ca si cum cineva i-ar face rau in somn. Gestica si expresivitatea personajului precum si stilul de filmare ales de regizor iti ofera o experienta vie in care nu ai cum sa nu observi semnele unei fragilitati psihice care va duce la o prabusire inevitabila dar mareata.
Black Swan e un film excelent, o opera de arta, care ne arata cat de dificil poate fi uneori sa intri in pielea unui personaj. Lupta se da pe toate fronturile, dar de multe ori cand crezi ca demonii au fost invinsi si ca ai reusit o mana invizibila te trage inapoi pentru a te arunca pentru eternitate in umbra rece a esecului.
www.filmsinopsis.ro