O buna parte dintre trupele si solistii selectati de pe continentul negru provin din Mali, dar nici Afica de Sud, Algeria si Senegal nu duc lipsa de cantareti cu lipici la occidentali.
1. Tinariwen (Mali)
Formata dintr-o mana de tuaregi rebeli din nordul statului Mali, trupa rock strabate Sahara pe camile incarcate cu amplificatoare si chitare electrice. Au devenit celebri in Occident pe la inceputurile anilor 2000, cu un sound care amintea depotriva de bluesul electric, dar si de acordurile The Clash. Daca le asculti introurile de chitara, ghicesti ceva din tehnica lui John Lee Hooker. Intr-un concert sustinut impreuna cu Tinariwen la Festivalul de Jazz de la Montreaux, Santana marturisea ca atunci cand ii aude pe rockerii tuaregi, gandul ii zboara spre bluesul din Mississippi si spre acordurile electrice ale lui Muddy Watters si Little Walter. Pentru ca originile unei bune parti din muzica americana a secolului XX zac tocmai in inima desertului african.
2. Bassekou Kouyate si grupul Ngoni ba (Mali)
La varsta de 12 ani, Kouyate invata de la tatal sau cum sa ciupeasca din corzile instrumentului din lemn ngoni. Desi in ultimii zece ani a cantat alaturi de Taj Mahal si Ali Farka Toure, deschizator de drumuri pentru muzicienii din Mali, abia din 2007 incepe sa intre in atentia pasionatilor de world music. La Awards for World Music 2008, postul de radio BBC3 l-a premiat la sectiunea dedicata albumele africane. Impreuna cu doi percutionisti si cu gratioasa solista-sotie Amy Sacko, Kouyate reinvie incantatiile si ritmurile ritualice din inima Africii Negre si din perioada rezistentei anticoloniale.
3. Youssou N’Dour (Senegal)
Va intrebati, poate, ce mai face africanul care la mijlocul anilor ’90 rasuna peste tot cu piesa 7 Seconds, interpretata alaturi de interpreta suedeza Neneh Cherry. Ei bine, prolificul muzician isi imparte timpul intre campanii social-ecologice si repunerea in drepturi a muzicii traditionale senegaleze (mbalax) combinata cu jazz, samba, hip hop si soul. Dupa sute de concerte prin toata lumea si diverse colaborari cu Peter Gabriel, Sting, Paul Simon si Bruce Springsteen, artistul isi merita fara indoiala eticheta pusa de revista Rolling Stone: “probabil cel mai faimos cantaret african in viata”. Acum patru ani, Youssou a fost rasplatit cu un Grammy la categoria world music pentru albumul Egypt.
4. Toumani Diabate (Mali)
E un soi de John McLaughlin al harfei africane cu 21 de corzi, pe numele ei, kora. Chiar daca se descurca foarte bine si in alte stiluri (canta flamenco, adapteaza Beethoven si melodii galeze), Diabate prefera sa duca mai departe, cu originalitate, muzica sa traditionala in game de cinci note. E un ascet al korei, la care exerseaza ore intregi pe zi. Cand nu canta, il gasesti in atelierul sau construind instrumente traditionale africane. Cele din care s-a nascut si jazzul. „Se spune ca bluesul si jazzul vin din Africa. Ngoni si kora sunt foarte vechi, de secole bune. Asa ca, probabil, bluesul se canta odinioara la acese instrumente”, afirma Diabate.
5. Oumou Sangare (Mali)
„Regina muzicii soul africane”, o numeste revista britanica Mojo. O femeie dintr-o bucata, conduce un Hummer argintiu si este varful de lance al emanciparii femeilor din Mali. A inceput sa cante in anii ’70 pe la nunti, pentru cinci franci pe seara. Oumou Sangare se mandreste cu faptul ca mama sa provine din sud, din tribul wasulu. In Mali, se crede ca muzica wasulu are puteri magice, ca poate proteja vanatorii si e in stare sa imblanzeasca cele mai fioroase animale. Aceasta energie si magie se simte si in melodiile divei din Mali. Versurile sunt la fel de importante, caci dincolo de veselia concertelor, cantareata marturiseste ca incearca tot timpul „sa strecoare mesaje care sa educe poporul din Mali”.
6. Angelique Kidjo (Benin)
Canta un cocktail de afro-beat si nu-jazz si se poate lauda cu un Grammy capatat acum doi ani la categoria world music pentru albumul Djin Djin, pe care apar ca invitati Peter Gabriel, Carlos Santana si Alicia Keys. Artista s-a nascut intr-un port din vestul Africii (Cotonou, capitala economica a Beninului) si a crescut cu muzica lui James Brown, Otis Redding, Jimi Hendrix si Stevie Wonder. Conflictele politice din tara sa au obligat-o sa emigreze la Paris. Avea doar 23 de ani, varsta numai buna pentru a incepe studiile de jazz. Acum traieste la New York si este ambasador al UNICEF.
7. Amadou & Mariam (Mali)
Cuplul de afro-rock a debutat pe scena internationala in 1998 cu hitul Mon amour, ma cherie. Albumul de acum cinci ani al cupului de cantareti nevazatori a fost produs chiar de rebelul Manu Chao. Mariam si-a pierdut vederea la cinci ani, asa ca a ajuns sa fie una dintre primele fetite aficane institutionalizate in scoli speciale in care se preda limbajul Braille. Asculta cu placere la radio solisti locali, dar si cantareti francezi, precum Dalida sau Nana Mouskouri. Amadou, in schimb, a crescut cu John Lee Hooker si Eric Clapton, a invatat de mic percutia, dar si muzicuta si flautul. Si-a intalnit perechea pe la jumatatea anilor ’70 la Scoala de Nevazatori din Bamako, unde a ajuns din cauza unei cataracte congenitale. Dupa ce s-a mutat in Coasta de fildes, cuplul Amadou & Mariam a patruns in Franta, dupa care au venit invitatiile de peste tot: din Montreux pana in Glastonbury.
8. Seun Kuti (Nigeria)
Este fiul legendei muzicii afro-beat protestatare Fela Kuti. Duce mai departe mesajele sociale ale tatalui sau pe ritmuri jazzy si hip-hop. Ia peste picior politicienii africani care se lauda ca au facut „multe lucruri, dar nu se vede nimic”, incurajeaza tinerii de pe saracitul continent sa se implice in politica si atrage atentia asupra adevaratelor probleme ale Africii. „Mi-am dat seama ca populatia acestui continent moare mai degraba de malarie decat de SIDA. Daca am avea mai o apa mai curata si o canalizare ca lumea, nu ar mai fi malarie. Deci, cauza este coruptia”, spunea artistul intr-un concert din 2005 inainte de a interpreta piesa sugestiv intitulata Mosquito.
9. Rachid Taha (Algeria)
Chiar daca a stat o perioada sub umbra regelui muzicii rai, Khaled, muzicianul nascut printre maslinii din vestul Algeriei lasa loc pentru interogatii filosofice („Cine esti? Cine sunt?”, canta pe ultimul album), dar si pentru experimente muzicale si indie rock. Aerul proaspat al muzicii sale vine tocmai de gusturile metisate. Rachid Taha face plecaciuni in fata divei egiptene Umm Kulthum, insa asculta cu aceeasi religiozitate si Kraftwerk, Led Zeppelin si The Clash, aflam de pe pagina artistului de pe MySpace. Ca multi alti artisti magrebieni, Taha traieste si compune de ani buni in Franta.
10. Ladysmith Black Mambazo (Africa de Sud)
Grupul de pop-acapella canta suferintele opresatilor din Africa de Sud. L-a insotit in mai multe vizite oficiale pe Nelson Mandela, insa calitatile lor muzicale au fost descoperite in urma cu doua decenii de Paul Simon. Ascutati-i ce bine suna interpretand gospelul Amazing Grace. Corul se mandreste totusi mai ales cu piesele traditionale compuse de minerii de culoare dusi cu trenul departe de casa si obligati sa sape in minele din Africa de Sud. Pe ultimul CD, corul a colaborat cu voci mari, precum Melissa Etheridge, Taj Mahal si Sarah McLachlan.
Asculta aici piesa Amassakoul interpretata de tuaregii de la Tinariwen acompaniati de Santana
Asculta aici lectia de kora oferita de Toumani Diabate
Ascult-o aici pe Angelique Kidjo cantand impreuna cu Peter Gabriel