Jurnal de hoinareala – Vf. Vladeasa
Invitatia de a urca pe Vf. Vladeasa (1836m), cel mai inalt punct din Apuseni, am primit-o intr-o vineri seara de la niste prieteni, iar sambata la 7 dimineata eram cu totii in gara umplandu-ne ruscacele cu ber… apa plata de la Oncosul de peste drum. Am luat Personalul ce mergea spre Oradea si ne-am rezervat fiecare cate un metru patrat pe culoar. Acum doi ani inca era aglomeratie pe tren. Dupa 2 ore am coborat in halta Bologa, de unde mai aveam de parcurs 13 km pana la baza masivului. Norocosi, am gasit o dubita al carei sofer a binevoit sa ne duca pana acolo in schimbul a cate 5 lei/persoana.
Am ajuns in satul Rogojel de unde incepea poteca ce urma sa ne duca pana la Cabana Vladeasa. Desi in Cluj erau vreo 15 grade afara, pe masura ce urcam ne-am trezit cu un vant tot mai rece si zapada tot mai multa sub picioare. Dupa vreo 5 ore de urcat prin zapada pana la genunchi, inconjurati de niste peisaje de basm, am ajuns la Cabana Vladeasa aflata la cota 1430m. Am intrat direct in sala de mese unde am fost serviti cu un ceai fierbinte din ace de pin. Camera unde aveam sa dormim era o sala cu 20 de paturi incalzita de o soba pe lemne.
Ultima parte a traseului, Cabana Vladeasa-Statia Meteo, ne astepta asa ca am pornit din nou la drum. Am mers 2 ore inconjurati doar de o pustietate alba, obositoare pentru ochi, patata pe alocuri de varfuri inghetate de brazi. Ajunsi pe creasta muntelui puteam sa vedem Statia Meteo. Putin dezamagiti ca nu am gasit pe nimeni acolo si nu am putut intra la caldura, am facut cateva poze si am coborat la cabana. Mare parte din noapte am stat in sala de mese alaturi de cabanier si salvamontisti ascultandu-le aventurile si legendele legate de Vladeasa. Drumul de intoarcere de a doua zi a fost plin de regrete pentru ca a trebuit sa plecam.
Cu mancarea luata de acasa am cheltuit 50 de lei fiecare, pret accesibil pentru oricine vrea sa petreaca un weekend mai mult spectaculos decat confortabil.