Jumatati de masura
M-am intors recent dintr-un mini concediu. Inflacarat de indemnul patriotic din ultimii ani, al celor ce ne guverneaza, de a investi in economia romaneasca ca si mijloc de a ne scoate un picior din groapa crizei economice (desi majoritatea sunt pana peste gat in ea), am ales sa redau o sansa litoralului romanesc. Decizia a fost in detrimentul tot mai popularelor destinatii precum Grecia, Turcia, Bulgaria, Muntenegru etc., care se bucura cu siguranta de orice infuzie de capital oferita de conationalii nostri.
Sunt pasionat de domeniul ospitalitatii, avand in spate un liceu de profil si un master de management hotelier si in fata visurile unui complex de inalta calitate. Va zic asta, pentru ca pe langa spiritul de observatie la chestiunile de baza, pe care il avem cu totii in calitate de turisti (curatenie, aspectul mancarii si anumite servicii), am fost formati de unii din profesorii nostri sa identificam detaliile care diferentiaza serviciile ordinare de cele extraordinare.
Probabil concluzia vizavi de categoria in care ne incadram este evidenta. Din pacate, ospitalitatea pe care o promovam, se regaseste foarte putin la agentii mari din industrie si mai degraba la micile bussines-uri locale si la indivizii care au avut norocul de a fi astfel educati. Iar asta, nu este suficient atunci cand ne promovam cu totii pe un concept trait si pus in practica doar de o mica parte.
Marea majoritate a celor ce opereaza in turism folosesc strict resursele naturale pentru care suntem vestiti si la care nu au avut nici o contributie sau pe care uneori chiar le impacteaza negativ, si uita de contributia proprie in acest proces. Insa nu blamez doar agentul economic, deoarece acesta are la baza indivizi si acestia confirma mentalitatea consumatorului de rand, care vede tot ce e imprejur ca si bun dat si de a carui conservare se ocupa mereu altii.
Si ca sa ne asiguram ca isi fac treaba, le lasam ca si proba pet-uri si alte resturi pe plaja, fiind foarte prompti in a-i critica aspru ulterior. Se spune ca avem un minus de 50 de ani in scoala de servicii datorita comunismului, insa pasii din ultimii 14 infirma restrictia si confirma mentalitatea. Poate pentru ca ne uitam mai mult unii la altii si prea putin la noi insine.