In anii 60 francezii au fost printre primii care au inceput sa se ingrijoreze public ca gustul painii s-a pierdut. Pe scurt, painea nu mai avea gust sau destul gust. Problema a fost analizata stiintific si un grup de chimisti au oferit opiniei publice un verdict: graba strica treaba.
Painea produsa industrial pentru populatie era framantata intens si rapid pentru a asigura flux constant si rapid de productie in fabrici. Gustul si aroma painii este dat de acizi organici – lactic si acetic. Asa se explica si de ce uneori ne amintim de painea de casa sau de la tara ca fiind mai buna. Framantat rapid – industrial – aluatul nu dezvolta acesti acizi, de unde absenta gustului. Deci graba strica gustul.
Calitatea mancarii, placerea asociata cu gatitul si servitul mesei si un mod de viata mai lent sunt valori central ale miscarii internationale Slow Food. Valoarea si calitatea mancarii pe care o consumam este legata de valoarea si calitatea muncii depuse pentru a produce aceasta mancare. ±i dupa cum vedem graba cam strica treaba.
Printre altele se pare ca framantarea rapida si intensa a painii e motivul pentru care painea nu are culoare: prin supraoxidare se distrug pigmentii de carotenoid care dau culoarea painii. Deci graba strica si culoarea. In toata graba din ultimii ani, s-a cam stricat painea noastra cea de toate zilele si am ajuns sa mancam paini colorate cu coloranti artificiali si asezonate cu ameliatori. In mod paradoxal aproape toate painile contin si conservanti pentru prelungirea termenului de valabilitate. In caz ca cineva nu se grabeste, sa nu se strice.
Rares Craiut