Sarbatorile
Oricat as incerca, nu reusesc niciodata sa rezerv o cabana cumsecade pentru sarbatorile de iarna. Mai sunt doua luni pana la sarbatori si deja nu mai poti gasi altceva decat „6 paturi intr-o mansarda” sau „o cabana foarte frumoasa, dar fara curent electric”. Sunt urate, scumpe si numai astea au mai ramas. De cand ma stiu ne lamentam in cor ca romanul e comod si ca lasa totul pe ultimul moment. Ca asteapta sa-i pice totul din cer si e foarte nervos cand nu se intampla asa. Ca romanul e foc si para malaiata. Dar nu-i asa, nu si in cazul pregatirilor de sarbatori. An de an ma tot crucesc la cat e de rapid si de bine planificat romanul cand vine vorba de a-si rezerva cabana pentru distractia de revelion. „Aa, pai noi am inchiriat cabana din august”, „din aprilie”, „de la revelionul trecut”. „Haha, tarziu, tarziu ati venit. Cum sa te-apuci in octombrie sa-ti cauti cabana pentru revelion?”.Apoi, de frica unei vacante petrecute, din nou, acasa, te-apuci sa-ti intrebi rubedeniile daca nu stiu vreo cabana frumusica undeva la munte. si toti stiu. Te asalteaza cu recomandari de cabane frumusele undeva prin munti frumusei. Cand vezi ca ei stiu atatea cabane, iar tie ti se parea ca nu mai sunt, incepi sa te indoiesti de calitatile tale de a te descurca in societate. iti trece repede, cand iti dai seama ca, binevoitori asa cum ii stii, ei ti-au vorbit de cabane frumusele, dar nu neaparat libere. Cu ultimele puteri, mai dai un search pe internet si cateva telefoane la pensiuni. Nimic. Pana si mansardele ingramadite s-au dat deja pe mii de euro. Vei petrece din nou acasa, cu cativa prieteni, iar la 12 noaptea vei iesi sa vezi un foc de artificii, in centru. La multi ani!