ce am sarbatorit eu pe 8 martie
Cand ies din scara, pe peretele blocului de vizavi vad doua placate memoriale. Una dintre ele anunta ca in cladirea respectiva a trait Ion Banuta. Nu stiu cine e. In schimb stiu cine e Radu Tudoran. A locuit acolo intre 1970 si 1992. Din 1978 s-a apucat de un ciclu de sapte romane intitulat Sfarsit de Mileniu. Pentru cei mai multi, Radu Tudoran e doar creatorul romanului “Toate panzele sus!”. L-am citit de multe ori in copilarie si nimic altceva. Abia recent mi-a cazut in mana cartea Retragerea fara torte, cea de-a doua din aceasta serie. Am descoperit ca Radu Tudoran a fost un scriitor adevarat: patimas, ambitios si rafinat.
Am citit apoi primul sau roman, Un port la rasarit, care i-a adus dizgratia in primii ani ai regimului communist pentru faptul ca rusii erau prezentati intr-un mod defavorabil. Geo Bogza a locuit cateva blocuri mai incolo, langa biserica Luterana. Pentru ca erau frati, banuiesc ca se vizitau adesea si ieseau la plimbare impreuna prin Cismigiu. Privindu-i pe batranii din parc ma intreb ce vieti de poveste se ascund sub palariile lor de moda veche.
Inainte de a se muta in Bucuresti, scriitorul a locuit o buna perioada in Braila. Si-a construit o goeleta, numita Speranta, ca in Toate panzele sus! cu care visa sa plece pe marile si oceanele lumii. Poate ca ramasitele ei se mai afla intr-un sopron pe malul Dunarii.
Din lectura primelor doua volume din ciclul Sfarsit de mileniu, care-si propune sa creeze o fresca a societatii romanesti a secolului XX pare ca autorul a calatorit in toata lumea. Radu Tudoran avea vocative universala. Putin probabil insa sa fi parasit straduta Sipotul Fantanilor. A murit in 1992. Se nascuse pe 8 martie 1910.