E foarte bine ca teoria perechilor e total necunoscuta si ca misterul ei implinitor de destine ramane neatins. Astfel cautarea noastra pamanteana se poate face intr-o lumina romantica, desi infricosator de obscura.
Totul ar putea fi simplu, dar cui ii plac lucrurile simple? E mai placut sa ne lasam surprinsi de tot ce ni se intampla – numim asta soarta. Savuram cu o placere dureroasa esecul si neimplinirea, venite de fiecare data pe neasteptate, ca ninsoarea pentru autoritaile romanesti. Ne imbatam de succes, in cele doua forme ale sale: rarisim sau marunt, cu toata sinceritatea noastra. Ingenunchem contemplativ in fata lui, privindu-l ca pe o manifestare a unor supra-oameni, cu care ne mandrim de fiecare data cand ne arunca o privire, de parca am avea vreun merit pentru existenta lor. Ar putea fi altfel, am putea merge mai la sigur, daca am cauta perechile.
Teoria lor e o ecuatie absurda, cu trei necunoscute si nimic cunoscut. Rezolvand-o, vom avea parte de sentimentul cel mai pur de implinire care poate curge prin acesti cativa litri de sange, care poate adia prin aceste cateva grame de suflet. Bucuria vine numai in perechi. Orice fel de bucurie si orice fel de perechi.
Prima necunoscuta, din cele trei, esti tu – trece o vreme pana sa ai puterea sa te cunosti. A doua e bucuria – un vis de liniste sau de glorie, unul pe care nimeni altcineva, in afara de tine, nu-ti poate cere sa-l visezi cu adevarat. A treia necunoscuta e perechea: o pasiune, un om, un loc, un orice cu care tu faci o pereche indestructibila. Una pentru care orice greutate e numai un popas, iar orice fleac – un prilej de bucurie.
Implinind legea perechilor ne asezam fiecare la locul nostru. Stai linistit, cel mai probabil, teoria perechilor nu-ti va schimba viata. Mai degraba, a facut-o deja.
www.laptopisetul.ro