De Citit : Editoriale

Supravietuirea la tara, cu Amos Oz

| 23 iunie

Chiar daca Amos Oz spune ca a scris un roman alcatuit din povestiri, e mai bine sa cititi cartea asta ca pe o colectie de povestiri, pur si simplu.

Asadar, Amos Oz, Scene de viata campestra, Editura Humanitas, 2011.
Imaginati-va un sat mai marisor de la noi in care CAP-ul a disparut, iar localnicii traiesc din amintiri si incep sa-si vanda casele orasenilor care vor sa-si faca aici vile de vacanta. Daca ati calatorit in Israel, e mai simplu. Nu trebuie decat sa va dati jos dintr-un autobuz al inchipuirii, ca sa descoperiti lumea despre care aici scrie Amos Oz. Oameni care asteapta sa li se mai intample ceva, dar a caror viata e iremediabil legata de un trecut care le-a scapat printre degete, ca nisipul. Existente aproape fantomatice in ale caror treceri prin lume e tot mai greu sa distingi intre ceea ce s-a intamplat si ceea ce s-ar fi putut petrece. Stati linistiti, nu sunt niste povestiri „de atmosfera“ din care nu intelegi nimic, ci cateva istorii cat se poate de limpezi in care protagonistii trec prin intamplari stranii. Sau asa li se pare. Amos Oz are talentul, uneori miraculos, de a povesti simplu cele mai complicate chestii pe care le poate trai cineva si stie sa se adreseze simultan cititorilor de toate varstele. Se pot recunoaste in cartea asta adolescentii indragostiti pentru prima oara – nu-i bine sa te sinucizi dupa un esec amoros! Se pot regasi aici si femeile mature cu probleme sexuale, barbatii cu ghinion in afaceri, bibliotecarele inca tinere, care au carlig si la tineri virgini si la masculi insurati, mostenitorii care nu stiu cum sa scape mai avantajos de agoniseala parinteasca, obsedatii sexual care pandesc o ocazie favorabila si batranii pe care nu-i mai intelege nimeni. Daca din toate astea vi se pare ca rezulta un roman, cum va sfatuieste Amos Oz, inseamna ca v-ati prins de toate firele care leaga cele opt povestiri ale cartii si ca ati acceptat ca un roman e pana la urma ceea ce zice autorul ca e, chiar daca nu pare.